ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1301/2021

Ședința publică din data de 3 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23.04.2019 pe rolul Tribunalului Vaslui, sub nr. x/2019 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul de Informații Externe, a contestat răspunsul nr. x/05.04.2019 și a solicitat în principal obligarea pârâtului SIE să recunoască, să reconstituie, să declasifice și să comunice informații despre cazul reclamantului, respectiv să verifice pârâtul SIE activitatea școlii DIE din anii 1987-1989-1998, să verifice arhivele fostei securități precum și să declasifice și să comunice dosarul politic făcut de fosta securitate la B. în anul 1987.

Prin sentința nr. 267/CA/2019 a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019.

Prin sentința nr. 130 din data de 22.11.2019, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Serviciul de Informații Externe.

Împotriva sentinței nr. 130 din data de 22.11.2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A..

Prin cererea de recurs se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant arătând că hotărârea primei instanțe este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept materia, cu abuz de putere la ordinul securității, cu încălcarea art. 13 din Legea nr. 554/2001.

În acest sens susține că din ultimul paragraf las pag. 2 apare dovada foarte clară, se confirmă că pârâtul deține informații clasificate despre cazul său, cobai uman și prin deducție școala DIE este căutat de 32 de ani.

În sentința dată se descrie foarte corect plângerea reclamantului în fața instanței și a pretențiilor ridicate și în acest context apare întrebarea "dacă s-a înțeles așa bine plângerea și problemele ridicate de ce nu se face nimic să se oprească o crimă gravă".

Din legea de funcționare a SIE, Legea nr. 1/1998 se vede care este activittea SIE "SIE este organul de stat specializat în domeniul informațiilor externe privind siguranța națională, apărarea României și a intereselor sale".

Din cererea în bza Legii nr. 544/2001 se vede cum a adus acuzații grave Școlii DIE și a cerut informații publice despre cazul său în legătură cu această școală.

În răspunsul nr. x/2019 SIE spune că recurentul-reclamant nu face obiectul unei acțiuni atribuită prin lege SIE, ceea ce este corect și necontestat.

Eschivarea constă în faptul că răspunsul dat nu se referă la activitatea școlii DIE în legătură cu cazul său, iar instanța se preface că nu a înțeles eschivarea reclamantă.

Astfel, se confirmă bănuiala că școala DIE este cea care îl folosește cobai de 32 de ani. Dacă deține informații clasificate la cazul său înseamnă că le deține numai și numai în calitate de autor al crimei cobai uman prin școala DIE.

În concluzie, prima instanță și pârâtul încalcă grav art. 13 din Legea nr. 544/2001.

Intimatul-pârât Serviciul de Informații Externe a depus întâmpinare prin care invocă excepția nulității recursului și în subsidiar, solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 05 martie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 03 martie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc".

Potrivit dispozițiilor art. 486 din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (...)

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Totodată, articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

În speță, cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., sub sancțiunea nulității, conform art. 486 alin. (3) din același cod, având în vedere că recurentul-reclamant nu a formulat critici concrete care să permită încadrarea lor în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate ca temei legal al cererii de recurs, ci a procedat la expunerea unor fapte și afirmații din care rezultă doar exprimarea unei nemulțumiri cu privire la soluția pronunțată de prima instanță.

Așa fiind, având în vedere că titularul căii de atac nu a menționat în cererea de recurs motivele de nelegalitate, prin care să combată argumentele de fapt și de drept avute în vedere de instanța de fond atunci când a pronunțat soluția recurată, astfel cum menționeză dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., precum și faptul că nu au fost identificate de către instanța de control judiciar motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, Înalta Curte va admite excepția nulității recursul pentru lipsa motivării și va constata nulitatea recursul declarat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursul pentru lipsa motivării și va constata nulitatea recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Constată nulitatea recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 130 din 22 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 martie 2021.