ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1280/2021

Ședința publică din data de 3 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. x/2017, la data de 18 mai 2017, pe rolul Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Local Ștefan cel Mare, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, a solicitat anularea Proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/04.11.2016, nr. y/04.11.2016, nr. z/07.11.2016 și nr. x/07.11.2016.

1.2. Prin sentința civilă nr. 1721 din 28 noiembrie 2017, Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

1.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018, la data de 17 decembrie 2017.

Prin sentința civilă nr. 298 din 23 mai 2018, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Local Ștefan cel Mare, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 298 din 23 mai 2018, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Consiliul Local Ștefan cel Mare, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (astfel cum a fost reîncadrat de instanța de control judiciar), solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Recurentul-reclamant a susținut că este nelegală soluția de inadmisibilitate pronunțată cu privire la cererea de chemare în judecată, întrucât, la data de 20.06.2017, a formulat o cerere prin care a precizat acțiunea, solicitând și anularea Deciziilor nr. 503/15.05.2017, nr. 504/16.05.2017, nr. 505/17.05.2017 și nr. 506/18.05.2017, prin care s-au soluționat plângerile prealabile formulate împotriva proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a invocat excepția nulității recursului și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând apărările formulate prin întâmpinarea depusă în dosarul de fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Consiliul Local Ștefan cel Mare este fondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că soluția de inadmisibilitate a acțiunii, pronunțată de instanța de fond, s-a întemeiat pe dispozițiile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, având în vedere necontestarea de către reclamant a deciziilor emise în soluționarea contestațiilor formulate împotriva proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare. A arătat prima instanță că, atât timp cât prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat doar anularea proceselor-verbale, nu și a deciziilor de soluționare a contestațiilor administrative, acțiunea este inadmisibilă, întrucât legiuitorul a stabilit că doar aceste decizii pot face obiectul acțiunii judiciare adresate instanței de contencios administrativ.

Aceste considerente sunt corecte prin raportare la prevederile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 și la conținutul acțiunii introductive de instanță, prin care reclamantul a solicitat exclusiv anularea Proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/04.11.2016, nr. y/04.11.2016, nr. z/07.11.2016 și nr. x/07.11.2016, însă nu iau în considerare împrejurarea că, ulterior soluționării contestațiilor administrative îndreptate împotriva acestor procese-verbale, reclamantul a formulat o cerere de completare a acțiunii inițiale, solicitând și anularea Deciziilor nr. 503/15.05.2017, nr. 504/16.05.2017, nr. 505/17.05.2017 și nr. 506/18.05.2017, emise de pârât. Această cerere a fost depusă în dosarul Tribunalului Olt (prima instanță învestită cu soluționarea cererii de chemare în judecată, care și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova), la data de 20.06.2017, prin fax, la numărul aparținând registraturii acestui tribunal, astfel cum rezultă din înscrisurile anexate la dosarul instanței de recurs, necontestate de intimatul-pârât prin întâmpinare.

Verificând actele aflate în dosarul Tribunalului Olt, Înalta Curte constată că cererea de completare a acțiunii nu a fost atașată în dosar, însă în dosarul Curții de Apel Craiova au fost depuse de către reclamant, la data de 24.04.2018, copii ale contestației administrative, ale celor patru decizii ce fac obiectul completării de acțiune și ale dovezilor de comunicare de către autoritatea pârâtă, însoțite de o adresă prin care se arată că se depune "dovada parcurgerii procedurii administrative", împrejurare care confirmă manifestarea de voință a reclamantului, în sensul învestirii instanței de fond cu o cerere în anularea proceselor-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare și a deciziilor emise în soluționarea contestațiilor administrative.

Înalta Curte are în vedere și împrejurarea că, existând neconcordanță între petitul acțiunii și înscrisurile depuse la dosar, respectiv actele administrative emise ulterior formulării cererii de chemare în judecată, neconcordanță care generează îndoieli privitoare la obiectul cererii cu care a fost învestită, instanța de judecată, înainte de a aprecia asupra admisibilității cererii conform art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, avea obligația de a lămuri obiectul învestirii sale, putând solicita precizări din partea reclamantului. În această situație s-ar fi putut observa omisiunea atașării în dosarul Tribunalului Olt a cererii de completare a cererii de chemare în judecată, depuse de Consiliul Local Ștefan cel Mare la data de 20.06.2017.

Procedând la invocarea și soluționarea excepției de inadmisibilitate fără a stabili, cu precizie, actele administrative ce fac obiectul acțiunii în anulare, instanța de fond a pronunțat o sentință care contravine dispozițiilor art. 22 C. proc. civ., ce reglementează rolul judecătorului în aflarea adevărului și, în special, alin. (6) din acest text, care obligă judecătorul să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut și conduce la desființarea acestui act de procedură, urmând ca, pentru a asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, cauza să fie restituită primei instanțe, în vederea rejudecării în limitele învestirii instanței, astfel cum au fost stabilite de reclamant prin acțiunea completată.

Pentru aceste considerente, constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Local Ștefan cel Mare, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ., va casa sentința recurată și va trimite cauzei spre rejudecare Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Local Ștefan cel Mare împotriva sentinței civile nr. 298 din 23 mai 2018, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 martie 2021.