ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1249/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1249/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 2 martie 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/2017, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a solicitat emiterea unei hotărâri prin care să certifice dacă modul de aprobare și acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 165 din 16.05.2013 și a Deciziei nr. 10299/14.11.2012 este sau nu discriminatoriu.
Sentința instanței de fond
Prin sentința nr. 76/2018 din data de 5 iunie 2018, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția perimării și a constat perimată acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Cererea de recurs
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs, solicitând, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Astfel, reclamantul arată că "instanța de judecată a făcut o eroare având în vedere că la data de 30.05.2017 a dispus suspendarea cauzei pe o perioadă nedeterminată, apoi, din proprie inițiativă a stabilit un alt termen de judecată la 5 iunie 2018, pentru când, respectiv la data de 29 mai 2018, s-au depus concluzii scrise care nu au fost luate în considerare în motivarea sentinței civile.".
Apărarea formulată în cauză
Intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței instanței de fond.
Considerentele și soluția instanței de recurs asupra excepției tardivității
Examinând cu prioritate excepția tardivității, invocată din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 421 alin. (2) teza 1 din C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea poate fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.
În aceste condiții, decizia civilă nr. 76 din data de 5 iunie 2018 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, calea de atac trebuind să respecte termenul de declarare sus-menționat.
Din verificarea actelor dosarului de fond, se constată că decizia recurată a fost pronunțată la data de 5 iunie 2018, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 14 iunie 2018 (data declarării căii de atac a recursului dosar recurs) cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de dispozițiile art. 421 alin. (2) teza 1 din C. proc. civ., împlinit la data de 11 iunie 2018.
Întrucât recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, în cauză operează sancțiunea decăderii, iar Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepția tardivității recursului invocată din oficiu și va respinge recursul reclamantul A., ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 76/2018 din data de 5 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2021.