ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1243/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1243/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 2 martie 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar reclamantul A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 41/28.08.2017, anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare în situația angajării răspunderii solidare prevăzută la art. 25 alin. (2) din Legea 207/2015 emisă cu nr. x/22.05.2017 de către D.G.R.F.P. Cluj-Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș Serviciul Colectare, Executare Silită Persoane Juridice, în dosarul de executare nr. 9900, cu cheltuieli de judecată.
Sentința instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 138/2018 din data de 25 mai 2018, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:
- a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, cu privire la capătul de cerere privind anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare cu nr. x/22.05.2017 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș, cu sediul în Baia Mare, Aleea x, jud. Maramureș.
- a respins ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Cluj-Napoca privind anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare cu nr. x/22.05.2017 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș.
- a respins, în rest, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generala Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar, în subsidiar, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2018, iar la data de 15 februarie 2021 reclamantul a fost citat cu mențiunea de a achita, în completare, taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispozițiilor Ordonanței de urgență nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Considerentele Înaltei Curți asupra căii de atac
Examinând excepția insuficientei timbrării a recursului, invocată din oficiu în ședința publică din data de 2 martie 2021, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "(l)Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ. (2) In cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a norme/or de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON. ", iar dispozițiile art. 33 alin. (1) din același act normativ statuează în mod expres că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".
În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora:
"Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."
În cauză s-a reținut că reclamantul și-a întemeiat declarația de recurs pe motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, dosar recurs.
Reținând că "Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 C. proc. civ..", rezultă că declarația de recurs trebuia timbrată cu suma de 200 RON.
Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația recurentului de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat, astfel încât prin citația emisă în data de 15 februarie 2021 s-a dispus citarea acestuia cu mențiunea de a achita, în completare, taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON.
De asemenea, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurentul nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată.
Înalta Curte constată că până la termenul de judecată acordat, deși a fost legal citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară aferentă recursului promovat, astfel cum rezultă din dovada/procesul-verbal de înmânare a actului de procedură de la fila x, reclamantul nu a respectat cerința prevăzută de dispozițiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac extraordinare a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 197 din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului ca netimbrat.
Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea, ca insuficient timbrat, a recursului formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 138/2018 din data de 25 mai 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 138/2018 din data de 25 mai 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca insuficient timbrat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2021.