ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1137/2021

Ședința publică din data de 25 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, obligarea acestuia să renunțe la diferențierea federațiilor sportive în olimpice și neolimpice.

2.1. În primul ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 3445/22.03.2017, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, reținând că, în raport cu obiectul acțiunii, sunt incidente prevederile 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, astfel învestită, prin sentința civilă nr. 2262 din 12 iunie 2017, a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.

Prin Decizia nr. 2302/04.06.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția nulității recursului și a admis recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 2262 din 12 iunie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și

a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că instanța de primă jurisdicție nu și-a îndeplinit obligația de a stabili cu precizie obiectul acțiunii și nu a arătat motivele pentru care a apreciat că este competentă să soluționeze acțiunea și nici de ce demersul părții se încadrează în materia contenciosului administrativ.

Drept urmare, dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016*.

2.2. În cel de-al doilea ciclu procesual, în fond după casare, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 460 din 25 noiembrie 2020 a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoria Sector 2 București, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență, suspendând judecata cauzei.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a ținut cont de decizia de casare, care a impus lămurirea echivocului referitor la competența instanței de contencios administrativ în privința soluționării prezentei cauze, și a avut în vedere, dincolo de principiul disponibilității care impune categoric analizarea cauzei reclamantului prin prisma abordării sale, obiectul litigiului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecății vizează obligarea autorității publice pârâte să renunțe la diferențierea federațiilor sportive în olimpice și neolimpice.

Curtea de Apel București a avut în vedere precizarea reclamantului, în sensul ca prezenta acțiune să fie analizată ca o acțiune având ca obiect obligația de "a face", în vederea înlăturării discriminării operată prin diferențierea contestată, neînțelegând să supună cauza jurisdicției administrative, împrejurare față de care nici nu a îndeplinit procedura prealabilă, fiind însă "sancționat" în primul ciclu procesual prin admiterea excepției inadmisibilității.

Totodată, ulterior reclamantul a reiterat că acțiunea sa nu se fundamentează nici pe Legea nr. 554/2004 și nici pe Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională, ci "are ca obiect o obligație de a face, care este aflată în competența clară a judecătoriei sectorului 2 București", de altfel, aceeași exprimare a principiului disponibilității părții fiind regăsită și în motivele de recurs formulate împotriva sentinței Curții de apel.

Prin urmare, obiectul dedus judecății nevizând un act administrativ, competența instanțelor de contencios administrativ este astfel exclusă, cum corect a apreciat Curtea de Apel București.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ este definit ca fiind "activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim."

Așadar, în raport cu obiectul demersului judiciar, având în vedere că reclamantul nu contestă niciun act administrativ tipic sau asimilat referitor la diferențierea apreciată ca discriminatorie, ci, dimpotrivă, invocă tocmai lipsa oricărui temei legal/de reglementare pentru diferențierea operată, se constată că raportul juridic dedus judecății este unul de drept civil, așa încât competența materială nu aparține instanței de contencios administrativ, ci instanței de drept comun.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, în favoarea Judecătoriei Sector 2 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 februarie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.