ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.02.2021

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1053/2021

HOTĂRÂRE
23.02.2021
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1053/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 23 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, sub dosar nr. x/2017, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Alba, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii și Justiției Sociale și Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Alba, a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat pârâtul Ministerul Muncii și Justiției Sociale la acordarea licențelor de funcționare pentru:

Prin sentința nr. 159/2018 din 9 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Muncii și Justiției Sociale și Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Alba.

A respins excepția inadmisibilității acțiunii.

A respins excepția lipsei de obiect a acțiunii, excepții invocate de pârâte prin întâmpinare.

A respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Alba, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii și Justiției Sociale și Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Alba.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Alba a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Ulterior înregistrării cererii de recurs, la data de 16.10.2018, recurenta-reclamantă a înregistrat cerere de renunțare la judecată, în temeiul art. 406 alin. (5) C. proc. civ., arătând că pentru o parte dintre cele 14 servicii sociale s-au obținut licențele de funcționare provizorie, iar pentru altele se fac demersuri în continuare pentru obținerea acestora, motiv pentru care consideră că nu se mai impune continuarea judecății cauzei.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimatul - pârât Ministerul Muncii și Protecției Sociale a solicitat respingerea recursului, ca rămas fără obiect.

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, constată faptul că recurenta - reclamantă a solicitat să se ia act de renunțarea la judecata recursului, formulând în acest sens cerere la data de 16.10.2018.

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului, care nu este supus cenzurii instanței de judecată, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Deși sub aspectul formei, recurentul - reclamant și-a intitulat cererea ca fiind o "renunțare la judecata recursului", Înalta Curte, fiind datoare în virtutea dispozițiilor art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., de a da o calificare juridică corectă a actului, în raport de voința reală a părților cu privire la efectele cererii de renunțare, constată că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 463 alin. (1) teza a II a din C. proc. civ., care reglementează Achiesarea la hotărâre ca reprezentând renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.

În raport de dispozițiile legale mai sus arătate, Înalta Curte va lua act de cererea recurentei - reclamante de renunțare la judecata recursului.

Ia act de cererea de renunțare la judecarea recursului declarat de recurenta-reclamantă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Alba împotriva sentinței nr. 159/2018 din 9 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 februarie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-02-03
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2090/2018
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secția de conten
ÎCCJ 2020-09-23
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4565/2020
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția
ÎCCJ 2024-02-14
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 864/2024
Ședința publică din data de 14 februarie 2024 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba – sec
ÎCCJ 2022-06-22
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3739/2022
Ședința publică din data de 22 iunie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Acțiunea judiciară Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a, contencios ad
ÎCCJ 2021-10-27
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5084/2021
Ședința publică din data de 27 octombrie 2021 Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Acțiunea judiciară Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios
Sursă