ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2090/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secția de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, anularea Deciziei nr. 8098/17.07.2014 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.

1.2. Soluția primei instanțe

Tribunalul Alba, secția contencios administrativ, fiscal și de insolvență a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității, invocată de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și a Persoanelor Vârstnice - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.

A respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de către reclamantul A., împotriva pârâtului Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și a Persoanelor Vârstnice - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.

1.3. Hotărârea instanței de recurs

Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 181 din 3 februarie 2016 a constatat perimat de drept recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 47/CAF/2015 pronunțată de Tribunalul Alba, secția de contencios administrativ, fiscal și insolvență.

1.4. Cererea de recurs

Împotriva Deciziei nr. 181 din 3 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs A., fără a dezvolta motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază calea de atac exercitată.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 26 martie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin raportul întocmit în cauză magistratul raportor a reținut faptul că recursul a fost declarat cu depășirea termenului de 5 zile de la pronunțarea hotărârii, fiind tardiv formulat.

Potrivit dispozițiilor art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, se constată că recursul nu a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de art. 421 alin. (2) teza I din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora:

"Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare".

Din lucrările dosarului rezultă că recurentul A. a înregistrat declarația de recurs la Curtea de Apel Alba Iulia la data de 25 februarie 2016, decizia atacată fiind pronunțată la data de 3 februarie 2016, calea de atac fiind astfel exercitată cu depășirea termenului legal.

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

În cauză nu s-a invocat existența vreuneia dintre situațiile prevăzute de art. 186 din C. proc. civ., în sensul că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, pentru a opera instituția repunerii în termen.

Față de aceste împrejurări, se va constata că recursul nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, sub aspectul cerințelor de formă prevăzute de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 181 din 3 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă

Pronunțată în camera de consiliu, astăzi 21 mai 2018.