ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1031/2021

Ședința publică din data de 18 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 08 februarie 2018, ulterior precizată, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Vrancea, au solicitat:

- obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită ordine de stabilire a indemnizațiilor brute de încadrare prin raportare la valoarea de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 09 aprilie 2015 și în cuantum de 405 RON cu aplicarea majorării de 10%, respectiv VRS de 445,5 RON, până la data de 30 septembrie 2016;

- obligarea pârâților la repararea prejudiciului creat, constând în diferența dintre venitul pe care l-ar fi obținut și venitul efectiv plătit, actualizată cu indicele de inflație, plus dobânda penalizatoare.

Prin sentința civilă nr. 2155 din 08 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Vrancea;

- a obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită pentru reclamanți ordine de salarizare prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, începând cu 09 aprilie 2015, cu majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015;

- a obligat pârâtul Tribunalul Vrancea la plata către reclamanți a diferențelor salariale rezultate, de la 09 aprilie 2015 și până la 30 septembrie 2016.

Împotriva sentinței civile nr. 2155 din 08 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției prin Ministrul Justiției, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca rămasă fără obiect.

Recurentul-pârât a susținut că și-a îndeplinit obligația stabilită prin sentința recurată. Astfel, prin emiterea Ordinelor Ministrului Justiției nr. 2066/C/2018 și nr. 3076/C/2018 - anexele privitoare la reclamanți, au fost recalculate drepturile salariale ale intimaților-reclamanți, începând cu 09 aprilie 2015, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, majorată cu 10%, începând cu 01 decembrie 2015, potrivit Legii nr. 293/2015, iar Tribunalul Vrancea a dus la îndeplinire prevederile acestor ordine.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 24 septembrie 2018, intimații-reclamanți au solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, învederând că îndeplinirea formală a obligației de către pârâtul Ministerul Justiției nu poate constitui un motiv de admitere a cererii de recurs, întrucât prin cererea de chemare în judecată au urmărit obținerea unui titlu executoriu apt de a fi pus în executare în integralitate.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Întrucât cauza de față are drept obiect obligarea recurentului-pârât la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanți, în stabilirea interesului procesual al susținerii recursului se au în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.

Înalta Curte reține că, potrivit înscrisurilor de la dosar, recurentul-pârât Ministerul Justiției a emis Ordinele nr. 2066/C/2018 și nr. 3076/C/2018 - anexele privitoare la reclamanți, prin care a recalculat cuantumul indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor cuvenite reclamanților, la nivelul maxim permis de prevederile legale, începând cu data de 09 aprilie 2015. Totodată, reclamanților le-au fost achitate diferențele salariale rezultate din aplicarea acestor ordine.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susținerii recursului, având în vedere că recurentul-pârât, ulterior pronunțării sentinței recurate, și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin hotărârea atacată, cu efectul unei recunoașteri implicite a pretențiilor reclamanților. Prin urmare, interesul de a acționa al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., iar condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes nu este îndeplinită, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției prin Ministrul Justiției, ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 2155 din 08 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2021.