ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 605/2021

Ședința publică din data de 17 iunie 2021

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 462/2020, pronunțată la data 17 iunie 2020 în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 431 din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă în principiu, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 1111 din 16.10.2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2016.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul condamnat la plata către stat a sumei de 150 de RON cu titlu de cheltuieli avansate pentru soluționarea contestației.

Pentru a decide astfel,Curtea de Apel Bacău a avut în vedere următoarele:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia sunt remediate erori ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, fiind o cale de anulare pentru vicii și nulități relative la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în care titularii acesteia o pot formula și a motivelor ce pot fi invocate în susținere, contribuind, astfel la consolidarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive.

Tocmai caracterul de cale extraordinară de atac al contestației în anulare constituie o garanție că aceasta nu trebuie să devină o posibilitate nejustificată și nelegitimă de înlăturare a efectelor pe care trebuie să le producă hotărârile judecătorești definitive.

În consecință, contestația în anulare nu poate fi exercitată decât împotriva unei hotărâri definitive, a cărei anulare se poate cere numai pentru cazurile limitativ determinate prin art. 426 din C. proc. pen.

Totodată, s-a arătat că, contestația în anulare este mijlocul procesual prin care, în anumite cazuri prevăzute de lege, se poate cere unei instanțe care a pronunțat o hotărâre definitivă să rejudece cauza penală și să revină în total sau în parte asupra soluțiilor date acesteia.

Contestația în anulare este, așadar, o cale de atac îndreptată contra unei hotărâri definitive, deci o cale de atac extraordinară, care nu devine aplicabilă decât atunci când o cauză penală a fost definitiv judecată.

Contestația în anulare, ca orice cale de atac provoacă o amplificare în desfășurarea procesului penal, dincolo de limita ordinară a acestui proces, dar în vederea readucerii lui înlăuntrul acestei limite prin eventuala rejudecare a cauzei penale.

Contestația în anulare se adresează instanței care a pronunțat hotărârea definitivă pentru a provoca un autocontrol judecătoresc, care poate duce la o rejudecare a cauzei de către aceeași instanță, așa încât, contestația în anulare are caracterul de cale de atac de retractare.

Potrivit dispozițiilor art. 426 din C. proc. pen., contestația în anulare împotriva hotărârilor penale definitive poate fi făcută numai în cazurile anume prevăzute în aceste dispoziții.

În cadrul procedurii de soluționare a contestației în anulare, instanța este obligată, potrivit art. 431 din C. proc. pen., să examineze mai întâi admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, în sensul în care cererea este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

Potrivit dispozițiilor art. 426 din C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;

b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;

c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;

i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Curtea a constatat că prezenta contestație în anulare a fost introdusă cu nerespectarea condițiilor de formă, anume cu nesocotirea termenului procedural imperativ, prevăzut de art. 428 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit căruia "Contestația în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. a), c)-h) din C. proc. pen., poate fi introdusă în 30 zile de la data comunicării deciziei instanței de apel. Contestația în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. b) și i) poate fi introdusă oricând."

Din verificarea lucrărilor dosarului de fond, Curtea a constatat că decizia penală 1111/16.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2016, a fost comunicată contestatorului A. la data de 17.11.2017 (fila x din vol. III, dosar apel nr. x/2016), iar contestația în anulare nr. 119/32/2019 a fost formulată la data de 25.02.2020, deci cu mult peste termenul prevăzut de lege, care s-a împlinit la data de 19.12.2017, privitor la cazurile de contestație reglementate de art. 426 lit. a), d), g) din C. proc. pen., invocate de către contestator.

De altfel, s-a apreciat că referitor la principalele motive invocate în conținutul contestației în anulare, vizând aplicarea principiului specialității și solicitarea administrării de alte probe sau a readministrării celor existente, inclusiv prezentarea corpului delict, sau deducerea unor perioade de timp din pedeapsa executată, că exced cadrului procedural al acestei căi extraordinare de atac, legea prevăzând alte căi legale pentru soluționarea acestor cereri.

Pe de altă parte, raportând motivele invocate de contestator în cuprinsul cererii, precum și cu prilejul susținerii contestației în anulare în fața instanței de judecată, la cerințele prevederilor legale incidente, curtea de apel a constatat că, în drept, calea de atac a contestatorului nu poate fi încadrată nici în dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen. sau dispozițiile art. 426 lit. i) din C. proc. pen., singurele cazuri de contestație care pot fi invocate oricând, potrivit art. 428 din C. proc. pen.

Referitor la motivul contestației în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., așa cum este cunoscut, instanța a reținut că pentru a se invoca acest motiv trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) când există un caz care pune în discuție o greșeală a instanței de apel în aplicarea dispozițiilor art. 16 lit. e)-j) din C. proc. pen.

b) la dosar există probe din care rezultă incidența vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 16 lit. e)-j) din C. proc. pen. și;

c) instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la acest caz de încetare a procesului penal și nu i-a dat eficiența prevăzută de lege.

De asemenea, s-a reținut că acest caz tinde să rezolve cauza în sensul încetării procesului penal, în temeiul unei cauze existente și dovedite în momentul pronunțării deciziei de instanța de apel. Dacă instanța de apel, s-a pronunțat asupra cazului invocat, în sensul că nu există sau nu este dovedit, fiind o rezolvare definitivă a acestei chestiuni, cu autoritate de lucru judecat, nu se poate invoca pe calea contestației în anulare.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, în raport și cu aspectele invocate de contestator, Curtea a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile enumerate și analizate mai sus, deoarece, în concret, contestatorul nu a făcut referire la o cauză de încetare a procesului penal, așa cum prev . art. 426 lit. b) din C. proc. pen. și nici nu a indicat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă pronunțate față de contestator - cum prevede art. 426 lit. i) din C. proc. pen.

Totodată, s-a menționat că soluționarea contestației în anulare implică parcurgerea unei proceduri în doua etape. Mai întâi instanța este datoare sa examineze admisibilitatea în principiu a contestației, mai precis îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege în acest sens, prima dintre ele fiind cea referitoare la respectarea termenului de introducere a contestației, apoi cazurile de contestație pe care le invocă, precum și motivele aduse în sprijinul acestora, iar în situația neîndeplinirii oricărei din respectivele condiții contestația va fi respinsă, ca inadmisibila.

Prin urmare, instanța a constatat că nu este îndeplinită niciuna din condițiile prevăzute de lege, în sensul dispozițiilor art. 427 alin. (2) din C. proc. pen., mai sus menționate și, în consecință, în examinarea primară impusă de dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., curtea de apel a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile admiterii în principiu a contestației în anulare a condamnatului A. împotriva deciziei penale nr. 1111 din 16.10.2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat contestație, arătând, în esență, că este nemulțumit de soluția pronunțată în cauză.

Examinând contestația, cu prioritate sub aspectul admisibilității, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 425

1

C. proc. pen., calea ordinară de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea prevede expres această cale de atac, prevederile acestui articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

În speța de față, prin decizia penală nr. 462/2020, pronunțată la data 17 iunie 2020 în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 1111 din 16.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2016.

Potrivit art. 431 din C. proc. pen., cu denumirea marginală Admiterea în principiu: (1) Instanța examinează admisibilitatea în principiu, în camera de consiliu, fără citarea părților. (2) Instanța, constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Din examinarea sistematică și coroborată a dispozițiilor art. 431 din C. proc. pen. și art. 432 din același cod, rezultă că hotărârea prin care se respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare, în procedura admiterii în principiu, este definitivă.

Prin decizia nr. 5/HP din 4 martie 2015 (publicată în M.Of. nr. 248 din 10 aprilie 2015), Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a statuat că:

"În concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive nesupuse căii de atac a apelului. Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 din C. proc. pen.: a) dispozițiile art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate; b) spre deosebire dispozițiile legale menționate, prin art. 432 din C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestației în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispozițiile alin. (4), potrivit cărora «Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă», sunt integrate în economia acestui text de lege. Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu".

Dispozițiile art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea contestației a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate.

Prin urmare, se observă caracterul definitiv al hotărârii prin care instanța respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare.

Așadar, împotriva hotărârii pronunțate în procedura admisibilității în principiu, respinsă ca inadmisibilă, legea nu prevede posibilitatea exercitării niciunei căi de atac (apel sau contestație), calea de atac fiind dată de lege.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 462/2020, pronunțată la data 17 iunie 2020 în dosarul nr. x/2020,al Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

Conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., față de culpa sa procesuală, contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 462/2020 din data de 17 iunie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17 iunie 2021.