ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 545/2021

Ședința publică din data de 27 mai 2021

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, sub numărul de dosar x/2021, condamnatul A. a formulat contestație la executare împotriva deciziei penale nr. 243/RC din 23 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2012, invocând incidența dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., solicitând revocarea mandatului de executare a pedepsei nr. 930 din 22 ianuarie 2021 emis de Tribunalul Constanța, secția Penală.

În motivarea contestației, contestatorul a învederat, în esență, că prin decizia menționată, Înalta Curte de Casație Justiție a dispus casarea numai în ceea ce privește latura penală și trimiterea cauzei spre rejudecare numai cu privire la recurenții inculpați persoane fizice, iar mandatul de executare a pedepsei nr. 930 din 26 martie 2019 emis de Tribunalul Constanța, secția Penală, a fost anulat în totalitate, acesta fiind pus în libertate de îndată.

Ulterior rejudecării, în baza deciziei penale nr. 57/P din data de 22 ianuarie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, a fost emis mandatul de executare a pedepsei nr. 930 din 22 ianuarie 2021 de Tribunalul Constanța, secția Penală, care este nelegal, având în vedere că instanța de apel s-a raportat în mod greșit la pedeapsa aplicată prin decizia penală nr. 285/P din 26 martie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, pronunțată în dosarul nr. x/2012, care a fost casată prin decizia penală nr. 243/RC din 23 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2012.

Examinând contestația la executare formulată de condamnatul A., prin prisma dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și în baza actelor dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestație la executare nu se pot invoca aspecte ce țin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestatia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

În cauza dedusă judecății, se constată că, prin decizia nr. 243/RC din 23 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, s-au admis recursurile în casație declarate de inculpații B., C. și A. împotriva deciziei penale nr. 285/P din 26 martie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, pronunțată în dosarul nr. x/2012.

S-a casat, în parte, decizia penală atacată, numai în ceea ce privește latura penală și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Constanța, numai cu privire la inculpații B., C. și A..

S-au anulat mandatele de executare a pedepselor cu închisoarea aplicate inculpaților B., C. și A. prin sentința penală nr. 531 din 05 noiembrie 2018 a Tribunalului Constanța, și s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestora, dacă nu sunt arestați în altă cauză.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.

Din considerentele decizie rezultă în esență că, analizând recursurile în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat ca fiind întemeiate criticile formulate de recurenții inculpați în temeiul cazului de recurs în casație prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., prin care au invocat faptul că pedepsele de 6 (șase) ani închisoare, aplicate acestora de instanța de apel pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută în art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., sunt în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Constatând că nelegalitatea referitoare la pedepsele aplicate inculpaților pentru infracțiunea de înșelăciune nu poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanța de recurs în casație, cauza a fost trimisă spre rejudecare, doar sub acest aspect, la instanța de apel, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Înalta Curte constată că, aspectele invocate de contestatorul condamnat A., prin contestația la executare formulată, nu constituie nelămuriri cu privire la decizia penală nr. 243/RC din 23 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici piedici în calea punerii ei în executare - astfel cum prevăd dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. -, ci relevă în esență nemulțumirea acestuia privind soluția dispusă, în rejudecare, de către Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, prin decizia penală nr. 57/P în data de 22 ianuarie 2021, respectiv menținerea soluției de condamnare privind infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.

Or, criticile formulate în calea extraordinară de atac a recursului în casație nu au vizat condamnarea pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., ci doar legalitatea condamnarii, respectiv a pedepsei aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută în art. 244 alin. (1) C. pen., iar conform dispozițiilor art. 442 alin. (2) C. proc. pen., "Instanța de recurs în casație examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute la art. 438, invocate în cererea de recurs în casație.

Astfel, contrar susținerilor contestatorului condamnat A., față de soluția dispusă în calea extraordinară de atac a recursului în casație, este corectă raportarea instanței de apel la decizia penală nr. 285/P din 26 martie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie, pronunțată în dosarul nr. x/2012, condamnarea acestuia la pedeapsa de 5 ani închisoare privind infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., având caracter definitiv.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 597 C. proc. pen., se va respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei nr. 243/RC din 23 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2012.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat A., în sumă de 100 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei nr. 243/RC din 23 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2012.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 100 RON rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 27 mai 2021.