ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 431/2021

Ședința publică din data de 27 aprilie 2021

Deliberând asupra contestației declarate de persoana solicitată A. împotriva încheierii nr. 27 din 14 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 27 din 14 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 104 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 14.04.2021 până la data de 13.05.2021, inclusiv și emiterea mandatului de arestare.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că la data de 13.04.2021 a fost înregistrată adresa nr. x/2021 din data de 13.04.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a înaintat mandatul european de arestare emis la data de 07.04.2021 de Parchetul Tribunalului Judiciar din Gap în dosarul nr. x pe numele persoanei solicitate A., cu propunerea de arestare în vederea predării.

Totodată, au fost înaintate procesul-verbal încheiat la data de 13.04.2021 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și ordonanța de reținere nr. 19/2021, prin care s-a dispus reținerea persoanei solicitate A. pentru 24 ore, cu începere de la 13.04.2021, ora 14:00 până la 14.04.2021, ora 14:00.

În cuprinsul mandatului european de arestare, s-a arătat că acesta se întemeiază pe mandatul de arestare național emis la data de 28.09.2020 de către Tribunalul Corecțional din Gap, în vederea executării pedepsei de 2 ani închisoare, care i-a fost aplicată prin hotărârea din data de 28.09.2020 de către Tribunalul Corecțional din Gap, pentru săvârșirea a 4 infracțiuni: furt săvârșit prin înșelăciune, efracție sau escaladare într-un local destinat locuinței sau depozitării, agravat de către o altă circumstanță, și tentativă de furt săvârșit prin înșelăciune, efracție sau escaladare într-un local destinat locuinței sau depozitării, agravat de către o altă circumstanță, prev. de art. 311-5 și 311-14 din C. pen. francez, pedeapsa maximă prevăzută de legea statului emitent pentru aceste infracțiuni fiind 10 ani închisoare.

Din descrierea faptelor, a rezultat că la data de 31 mai 2017, în Franța, în participație cu alte persoane (persoana solicitată A. fiind coautor) au sustras două motoare de barcă, după ce au tăiat lacătul localului de depozitare aparținând persoanei vătămate.

La data de 14 mai 2017, în Franța, în participație cu alte persoane (persoana solicitată A. fiind coautor) au decupat o bucată din gardul de sârmă precum și cablurile camerelor de supraveghere video pentru a sustrage diverse unelte, 500 kg de cupru și produse IT.

În noaptea de 15/16 august 2017, în Franța, în timp ce încercau să sustragă o remorcă pe care se afla o barcă cu motor, în participație cu alte persoane (persoana solicitată A. fiind coautor) au fost surprinși de către persoana vătămată care se trezise și au fugit, ieșind prin gardul de sârmă. Au reușit totuși să sustragă un autoturism.

La data de 16 august 2017, în Franța, în participație cu alte persoane (persoana solicitată A. fiind coautor) au decupat gardul în două locuri pentru a sustrage două motoare de barcă.

Cetățeanul român A. a fost legitimat la data de 18 august 2017 în Italia, aflându-se la volanul unei furgonete identificată de mai multe ori în apropierea locurilor faptelor săvârșite în Franța și în interiorul căreia au fost descoperite bunurile sustrase.

S-a menționat în cuprinsul mandatului european de arestare că persoana solicitată nu a fost prezentă personal la procesul în urma căruia a fost pronunțată sentința, însă beneficiază de garanțiile în materie de rejudecare indicate la pct. 3.4.

S-a procedat la audierea persoanei solicitate, care a declarat că dorește să execute pedeapsa în România.

Prin încheierea pronunțată în dosarul nr. x/2021 s-a dispus efectuarea unei adrese către autoritatea judiciară franceză-Parchetul Tribunalului Judiciar din Gap pentru a transmite copia certificată a hotărârii de condamnare, în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare, certificatul emis conform art. 4 din Decizia- Cadru nr. 2008/909/JAI, măsurile la care a fost supusă persoana condamnată, precum și orice alte date privind situația juridică a acesteia, întrucât persoana solicitată a invocat un motiv opțional de refuz al executării mandatului european de arestare, învederând faptul că dorește să execute pedeapsa în România, cu precizarea că înscrisurile solicitate sunt necesare pentru a proceda la recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii de condamnare, potrivit dispozițiilor art. 4 pct. .6 din Decizia- Cadru 2002/584/JAI.

Analizând înscrisurile de la dosarul cauzei prin prisma dispozițiilor art. 104 din Legea 302/2004 republicată, Curtea a constatat că pe numele cetățeanului român A. a fost emis un mandat european de arestare de către autoritățile judiciare franceze și că, în baza acestuia, s-a solicitat de procuror arestarea persoanei solicitate conform art. 103 din Legea nr. 302/2004 republicată.

S-a reținut că față de persoana solicitată s-a pronunțat o hotărâre de condamnare în statul solicitant la o pedeapsă privativă de libertate de 2 ani închisoare, ceea ce justifică aplicarea unei măsuri preventive care să asigure prezența persoanei solicitate în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare.

Curtea a avut în vedere natura infracțiunilor menționate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, furt calificat, gravitatea acesteia, legea franceză prevăzând pedeapsa de până la 10 ani închisoare, modalitatea de comitere, împreună cu alte persoane, prejudiciile create, perseverența infracțională a persoanei solicitate, condamnată anterior la pedeapsa închisorii pentru fapte similare comise pe teritoriul Spaniei, faptul că dispozițiile legale dau posibilitatea aplicării uneia din măsurile preventive neprivative de libertate prevăzute de C. proc. pen.. Însă, având în vedere circumstanțele concrete ale cauzei prin prisma actelor dosarului, s-a apreciat că o altă măsură preventivă decât măsura arestării ar fi insuficientă și ar putea periclita buna desfășurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare.

Totodată, s-a reținut că măsura privativă de libertate este motivată în procedura mandatului european de arestare și în acord cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. f) teza a II-a din CEDO, potrivit cărora " nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția cazului în care este vorba despre detenția legală a unei persoane împotriva căreia se află în curs o procedură de extrădare", deoarece mandatul european de arestare se întemeiază, în speță, pe un mandat de executare a pedepsei închisorii, emis în statul solicitant în baza unei hotărâri de condamnare și se execută în conformitate cu principiul recunoașterii și încrederii reciproce, consacrat de art. 84 alin. (2) din Legea 302/2004.

S-a apreciat că toate aceste împrejurări de fapt demonstrează că măsura arestării este de natură să conducă la buna desfășurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare, existând riscul sustragerii persoanei solicitate, motivat de declanșarea procedurii de urmărire internațională, dar și față de caracterul urgent al procedurii judiciare, ce impune soluționarea cu celeritate și asigurarea procedurii în fața instanței.

Împotriva încheierii penale nr. 27 din 14 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, a formulat contestație persoana solicitată A..

Contestația a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 fiind stabilit termen de judecată la data de 19 aprilie 2021.

Cu prilejul concluziilor formulate oral în fața Înaltei Curți, apărătorul din oficiu pentru contestator, a solicitat admiterea căii de atac, urmând a fi analizată posibilitatea punerii în libertate a acestuia sau dispunerii unei măsuri preventive mai puțin severe decât arestarea, respectiv măsura controlului judiciar.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii penale nr. 27 din 14 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că data de 13 aprilie 2021 a fost înregistrată adresa nr. x/2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a înaintat mandatul european de arestare emis la data de 07 aprilie 2021 de Parchetul Tribunalului Judiciar din Gap în dosarul nr. x pe numele persoanei solicitate A., cu propunerea de arestare în vederea predării.

În cuprinsul mandatului european de arestare, s-a arătat că acesta se întemeiază pe mandatul de arestare național emis la data de 28.09.2020 de către Tribunalul Corecțional din Gap, în vederea executării pedepsei de 2 ani închisoare, care i-a fost aplicată prin hotărârea din data de 28.09.2020 de către Tribunalul Corecțional din Gap, pentru săvârșirea a 4 infracțiuni: furt săvârșit prin înșelăciune, efracție sau escaladare într-un local destinat locuinței sau depozitării, agravat de către o altă circumstanță, și tentativă de furt săvârșit prin înșelăciune, efracție sau escaladare într-un local destinat locuinței sau depozitării, agravat de către o altă circumstanță, prev. de art. 311-5 și 311-14 din C. pen. francez, pedeapsa maximă prevăzută de legea statului emitent pentru aceste infracțiuni fiind 10 ani închisoare.

Instanța de fond a dispus efectuarea unei adrese către autoritatea judiciară franceză-Parchetul Tribunalului Judiciar din Gap pentru a transmite copia certificată a hotărârii de condamnare, în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare, certificatul emis conform art. 4 din Decizia - Cadru nr. 2008/909/JAI, măsurile la care a fost supusă persoana condamnată, precum și orice alte date privind situația juridică a acesteia.

Prin încheierea nr. 27 din 14 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 104 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 14.04.2021 până la data de 13.05.2021, inclusiv și emiterea mandatului de arestare

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz. A proceda altfel, ar însemna să se încalce principiul recunoașterii și încrederii reciproce, ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În conformitate cu dispozițiile art. 5, parag. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, ratificată de România, orice persoană are dreptul la libertate și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa. Proclamând dreptul la libertate, Convenția consacră implicit principiul după care nicio persoană nu trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar. De la această regulă există excepția privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute, în mod expres și limitativ, de dispozițiile art. 5, parag. 1 lit. c) din Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.

În materia privării de libertate, Convenția trimite, în esență, la legislația națională și la aplicabilitatea dreptului intern.

Înalta Curte constată că încheierea contestată este legală și temeinică, în sensul că, în mod corect, s-a dispus arestarea persoanei solicitate, în scopul asigurării bunei desfășurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare.

În acest context, în acord cu prima instanță, Înalta Curte apreciază că măsura arestării este proporțională cu gravitatea acuzațiilor (furt prin înșelăciune, tentativă de furt prin înșelăciune) și necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procedurii prezentei cauze, măsura luată având un titlu provizoriu, determinat de caracterul urgent al procedurii de punere în executare a mandatului european.

În acest sens, se are în vedere natura și gravitatea infracțiunilor pentru care persoana solicitată este cercetată pe teritoriul Franței, respectiv săvârșirea a 4 infracțiuni, furt săvârșit prin înșelăciune, efracție sau escaladare într-un local destinat locuinței sau depozitării, agravat de către o altă circumstanță, și tentativă de furt săvârșit prin înșelăciune, efracție sau escaladare într-un local destinat locuinței sau depozitării, agravat de către o altă circumstanță, prev. de art. 311-5 și 311-14 din C. pen. francez, precum și pedeapsa maximă prevăzută de legea statului emitent pentru aceste infracțiuni, respectiv 10 ani închisoare, modalitatea în care se presupune că au fost comise și limitele de pedeapsă prevăzute de lege, toate aceste elemente conducând la concluzia că, pentru a asigura punerea în executare în bune condiții a mandatului, este necesară arestarea persoanei solicitate.

Cu referire la oportunitatea acestei măsuri, Înalta Curte are în vedere buna desfășurare a procedurii de executare a mandatului, de predare a persoanei solicitate și de împiedicare a sustragerii sale de la procedurile inițiate de autoritățile judiciare străine.

Privitor la solicitarea apărării de lăsare în libertate sau luare a unei măsuri preventive mai ușoare privitor la circumstanțele personale ale persoanei solicitate, Înalta Curte reține că situația nu poate fi evaluată decât în contextul particularităților procedurii arestării provizorii în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, raportat la persoana acesteia, la scopul urmărit prin impunerea măsurii, la faptele de care este acuzată aceasta și privită prin prisma că o ală măsură nu ar garanta supravegherea corespunzătoare a persoanei solicitate.

Pe de altă parte, față de critica apărării în sensul că nu a fost prezent, Înalta Curte constată că, în cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale.

Prin urmare, predarea, ca o consecință directă a punerii în executare a mandatului european, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea mandatului european de arestare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 425

1

alin. (7) lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii nr. 27 din 14 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva încheierii nr. 27 din 14 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 aprilie 2021.