ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

28.01.2021

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 358 din 2 decembrie 2020 a Judecătoriei Caracal, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.

A fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Caracal a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 04.11.2020, autoritatile din Portugalia au solicitat "recunoaștere hotărâre și executare sancțiune penală", privind pe intimatul A. - com. Osica de Sus, Sat Tomeni, str. x, jud. Olt.

În motivarea în drept a cererii au fost invocate dipozițiile art. 290 și urm. din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

S-a reținut în adresă că, la data de 21.06.2016, în jurul orelor 14:40, A. conducea mașina mica cu nr. de înmatriculare x, pe asc 121 la km 53, în Ferreira do Alenjeto, fără a deține abilitare pentru acest efect.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Caracal, invocată de reprezentantul Ministerului Public, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 143 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată se află pe teritoriul României, recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent este de competența curții de apel în a cărei circumscripție teritorială domiciliază persoana condamnată.

Având în vedere obiectul cauzei și dispozițiile legale anterior menționate, instanța a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Caracal, invocată de reprezentantul Ministerului Public și, în baza art. 50 C. proc. pen. coroborat cu art. 143 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

Prin sentința penală nr. 7 din 13 ianuarie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova, ridicată din oficiu de către instanță.

În temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 291 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep., a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal.

În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Craiova și Judecătoria Caracal.

În temeiul art. 51 alin. (2) C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Craiova a reținut următoarele:

La data de 04.11.2020 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Caracal, sub nr. x/2020, cererea formulată de autoritățile din Portugalia, prin care au solicitat recunoașterea și punerea în executare a sancțiunii pecuniare în cuantum de 1455,11 euro, aplicată cetățeanului român A., prin decizia nr. x din 26.09.2017, definitivă la 29.04.2019, pentru conduită contrară normelor de trafic rutier, inclusiv încălcarea reglementărilor referitoare la orele de conducere și perioadele de odihnă și a reglementărilor privind bunurile periculoase.

Prin sentința penală nr. 358 din data de 2 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Caracal a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Caracal, invocată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

Ca urmare a declinării de competență, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 17 decembrie 2020, sub nr. x/2020.

La termenul din 13 ianuarie 2021, instanța, din oficiu, a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova în soluționarea cauzei, declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Caracal și sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Analizând actele și lucrările dosarului, curtea de apel a constatat următoarele:

S-a reținut că, la data de 21.06.2016, în jurul orelor 14:40, inculpatul A. a condus mașina mică cu nr. de înmatriculare x, pe SN 121 la km 53, în Ferreira do Alentejo, fără a deține acest drept, faptă ce constituie infracțiunea de conducere fără abilități legale, prevăzută și pedepsită de art. 3 nr. 1 și 2 din Decretul-lege nr. 2/03 ianuarie 1998 cu referire la art. 121 nr. 1 din Codul rutier.

Autoritățile portugheze au transmis Certificatul menționat la art. 4 din Decizia-cadru 2005/215/JAI a Consiliului privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor financiare, emis la data de 17.06.2020, în limba română.

A fost avut în vedere că Legea nr. 302/2004, republicată cuprinde în Titlul VII, Capitolul II, Sectiunea a 4-a, dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor pecuniare.

Conform art. 290 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, în sensul prezentei secțiuni, prin hotărâre se înțelege, indiferent de denumirea acesteia, cum ar fi încheiere, sentință, decizie, ordonanță, rezoluție sau proces-verbal de constatare, o hotărâre definitivă pronunțată de un organ de urmărire penală, o instanță, precum și de alte autorități care, potrivit legii, sunt considerate ca fiind judiciare ori de către o autoritate administrativă, prin care o persoană fizică sau juridică a fost obligată la plata unei sancțiuni pecuniare, atunci când hotărârea a fost luată de: a) o autoritate judiciară, ca urmare a săvârșirii unei fapte care, potrivit legislației statului emitent, este infracțiune; b) o autoritate, alta decât una judiciară, în legătură cu o faptă care, potrivit legislației statului emitent, este infracțiune, dacă persoana fizică sau juridică sancționată a avut posibilitatea să solicite judecarea cauzei de o autoritate judiciară competentă și în materie penală; c) o autoritate, alta decât una judiciară, în legătură cu o faptă care, potrivit legislației statului emitent, constituie o încălcare a normelor legale, dacă persoana fizică sau juridică sancționată a avut posibilitatea să solicite judecarea cauzei de către o autoritate judiciară competentă și în materie penală; d) o autoritate judiciară competentă și în materie penală, atunci când decizia a fost luată în legătură cu o hotărâre prevăzută la lit. c).

Potrivit art. 291 alin. (1) din aceeași lege, în cazul hotărârilor date în alte state membre, Ministerul Justiției, prin direcția de specialitate, este competent să primească hotărârea și să o transmită, în vederea punerii în executare, judecătoriei în a cărei circumscripție își are domiciliul sau sediul social persoana față de care s-a aplicat sancțiunea, în afară de cazul în care suma de bani pe care aceasta trebuie să o plătească este mai mică de 70 euro sau echivalentul în RON al acestei sume, situație în care restituie motivat documentele transmise de statul emitent.

În raport de dispozițiile art. 291 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, care stabilesc competența de soluționare în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază persoana față de care s-a aplicat sancțiunea în cazul în care se solicită executarea unei hotărâri prin care s-a aplicat o sancțiune pecuniară, cum este și cazul de față (nefiind deci vorba despre o hotărâre care privește o pedeapsă penală sau altă măsură privativă de libertate, caz în care competența ar aparține curții de apel), s-a constatat că aparține Judecătoriei Caracal competența materială privind soluționarea cauzei, în circumscripția acesteia aflându-se domiciliul persoanei față de care s-a aplicat sancțiunea (comuna Osica de Sus, județul Olt).

Pe cale de consecință, în temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal, iar în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Craiova și Judecătoria Caracal și s-a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Înalta Curte, examinând conflictul negativ de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. (1) C. proc. pen., constată că instanța căreia îi revine competența să soluționeze cauza este Judecătoria Caracal, pentru considerentele care urmează:

Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cuprinde în Titlul VII, Capitolul II, Sectiunea a 4-a, dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor pecuniare.

Potrivit dispozițiilor art. 291 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în cazul hotărârilor date în alte state membre, Ministerul Justiției, prin direcția de specialitate, este competent să primească hotărârea și să o transmită, în vederea punerii în executare, judecătoriei în a cărei circumscripție își are domiciliul ori sediul social persoana față de care s-a aplicat sancțiunea, în afară de cazul în care suma de bani pe care aceasta trebuie să o plătească este mai mică de 70 de euro sau echivalentul în RON al acestei sume, situație în care restituie motivat documentele transmise de statul emitent.

În speță, prin cererea formulată de autoritățile din Portugalia, s-a solicitat recunoașterea și punerea în executare a sancțiunii pecuniare în cuantum de 1455,11 euro, aplicată cetățeanului român A., prin decizia nr. x din 26.09.2017, definitivă la 29.04.2019, pentru conduită contrară normelor de trafic rutier, inclusiv încălcarea reglementărilor referitoare la orele de conducere și perioadele de odihnă și a reglementărilor privind bunurile periculoase.

Prin urmare, se constată că se solicită executarea unei hotărâri definitive prin care cetățeanului român A. i s-a aplicat o sancțiune pecuniară (în cuantum de peste 70 de euro), nefiind așadar o hotărâre care să vizeze o pedeapsă penală sau altă măsură privativă de libertate.

Astfel fiind, în cauză devin incidente dispozițiile art. 291 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, conform cărora, în cazul hotărârilor care nu privesc executarea unei pedepse, ci a unei sancțiuni pecuniare, competența de soluționare aparține judecătoriei în a cărei circumscripție își are domiciliul persoana față de care s-a aplicat respectiva sancțiune.

Cum domiciliul condamnatului A. este în comuna Osica de Sus, sat Tomeni, județul Olt, instanța competentă material să soluționeze cererea formulată de autoritățile portugheze este Judecătoria Caracal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 51 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Caracal, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.