ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 891/2021

Ședința publică din data de 7 aprilie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secția Civilă, sub număr de dosar x/2017, reclamanta A. S.R.L. BUCUREȘTI, în contradictoriu cu pârâta S.C. A.E.P. GIURGIU PORT S.A., a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 469.477,79 RON reprezentând contravaloare servicii prestate și 171.305,8 RON reprezentând penalități de întârziere.

Prin sentința civilă nr. 226 din 3 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția Civilă a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. BUCUREȘTI, în contradictoriu cu pârâta S.C. A.E.P. GIURGIU PORT S.A., și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 279.477,79 RON reprezentând diferență debit și penalități.

Împotriva acestei sentințe, pârâta S.C. A.E.P. GIURGIU PORT S.A. a declarat apel, care a fost înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin decizia nr. 4848 din 14 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A fost declinată competența de soluționare a apelului declarat de recurenta-pârâtă S.C. A.E.P. GIURGIU PORT S.A. împotriva sentinței civile nr. 226 din 3 mai 2018, pronunțate de Tribunalul Teleorman, secția Civilă, în favoarea Curții de Apel București.

Prin decizia civilă nr. 1509 din 3 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost admis apelul declarat de apelanta - pârâtă B. împotriva sentinței civile nr. 226 din 3 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. BUCUREȘTI prin lichidator judiciar C..

A fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 259.477,79 RON din care 88.171,93 RON reprezentând diferență debit și 171.305,80 RON reprezentând penalități de întârziere.

Au fost menținute celelalte dispoziții din sentința apelată.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea apelantei-pârâte referitoare la obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta S.C. A.E.P. GIURGIU PORT S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1509 din 3 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 1509 din 3 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, pârâta S.C. A.E.P. GIURGIU PORT S.A. a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În opinia recurentei, în ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune în privința penalităților de întârziere în sumă de 171.305,80 RON, instanța de apel a apreciat în mod greșit că această excepție nu a fost invocată prin întâmpinarea depusă la fond, reținând că nu există nicio motivare în fapt și în drept a unei astfel de excepții.

Or, în condițiile în care pârâta nu a avut asistenta juridică de specialitate în formularea acestei întâmpinări, excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la această sumă nu a fost invocată în termeni juridici suficient de clari, însă a fost invocată în termenul prevăzut de lege, respectiv prin întâmpinare, iar instanța de fond era obligată să analizeze toate cererile și excepțiile părților, având îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, pentru respectarea principiului privind rolul judecătorului în aflarea adevărului, reglementat de art. 22 C. proc. civ.

Consideră că reținerea instanța de apel vizând împrejurarea că excepția nu a fost motivată în fapt și nici în drept, motiv pentru care s-a apreciat ca fiind neinvocată, nu este decât o încălcare a normelor de drept material, în condițiile în care legiuitorul nu a instituit o anumită formă pe care ar trebui să o îmbrace o cerere adresată instanței, formă în lipsa căreia cererea să nu poată fi considerată ca fiind formulată, din contra, instituie in sarcina judecătorului obligația de a da calificarea corectă a actelor și a faptelor deduse judecății.

A aprecia altfel, susține recurenta, echivalează cu o îngrădire la liberul acces la justiție, deoarece orice persoană are dreptul la justiție și nu i se poate cere să aibă studii de specialitate care să îi permită să formuleze în termeni clari și fără echivoc o pretenție și nici nu poate fi obligată, pe ramura de drept civil, să își angajeze un avocat.

De aceea, este reglementat rolul judecătorului în aflarea adevărului, text de lege care a fost total ignorat atât de către instanța de fond, cât și de cea de apel, care nu a înțeles să facă aplicarea acestui principiu, susținând că nu s-a invovat excepția prescripției atât timp cât nu a fost motivată în fapt și în drept.

Solicită admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în sumă de 171.305,80 RON aferente facturii fiscale nr. x/26.06.2012 și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. BUCUREȘTI prin lichidator judiciar C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului.

Recurenta-pârâtă S.C. A.E.P. GIURGIU PORT S.A. a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin raport reținându-se că recursul este admisibil în principiu și, totodată, că deși recurenta-pârâtă a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținerile din cuprinsul cererii de recurs pot fi analizate din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 24 iulie 2020 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 16 decembrie 2020, constatându-se că recursul este admisibil în principiu și că sunt întrunite dispozițiile art. 493 alin. (7) Cod procedură civilă, s-a stabilit termen pentru soluționarea acestuia la 7 aprilie 2021, cu citarea părților.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, ținând cont și de apărările din cuprinsul întâmpinării, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Prealabil, se impune precizarea faptului că, deși recurenta a invocat motivul de recurs reglementat de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., conform căruia hotărârea poate fi casată când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, criticile sale vizează în realitate încălcarea a unor norme de procedură, respectiv a dispozițiilor art. 22 C. proc. civ., așa încât susținerile sale vor fi încadrate în motivul de recurs instituit de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., din perspectiva căruia vor fi analizate.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Recurenta a susținut, în esență, că instanța de apel a încălcat art. 22 C. proc. civ., privind rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului, întrucât a apreciat în mod greșit că excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește penalitățile de întârziere în sumă de 171.305,80 RON nu a fost invocată prin întâmpinarea depusă la fond, reținând că nu există nicio motivare în fapt și în drept a unei astfel de excepții.

Analizând modalitatea de desfășurare a judecății, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că instanța de apel a nesocotit principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului consacrat de art. 22 alin. (2) C. proc. civ., fiind fondate criticile recurentei formulate sub acest aspect.

Astfel, se constată că, prin întâmpinarea formulată, referitor la penalitățile de întârziere în cuantum de 171.305,80 RON, pârâta S.C. A.E.P. GIURGIU PORT S.A. a precizat:

"pentru penalitățile pe care creditoarea le invocă prin acțiune, nu sunt de acord cu plata acestora având în vedere că factura de penalități nu a fost acceptată la plată de către societatea noastră, inclusiv este o factură care s-a prescris".

Prin apelul declarat, pârâta S.C. A.E.P. GIURGIU PORT S.A. a criticat soluția instanței de fond cu privire la faptul că aceasta nu s-a pronunțat asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune.

În mod greșit instanța de apel a reținut că excepția prescripției dreptului material la acțiune nu a fost motivată în fapt și nici în drept, apreciind ca fiind neinvocată în fața primei instanțe.

Or, fără a nega dreptul instanței de apel de a face propria calificare juridică, este de necontestat că în speță recurentei-pârâte i-a fost încălcat dreptul de a discuta și argumenta chestiunea de drept invocată în cursul procesului, întrucât, în virtutea rolului activ, instanța avea obligația de a solicita pârâtei lămuriri în ceea ce privește susținerea că penalitățile de întârziere ce formează obiectul litigiului sunt prescrise, respectiv de a preciza dacă înțelege să invoce excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la suma de 171.305,80 RON sau nu.

Neprocedând în acest mod, instanța a îngrădit și realizarea altor principii procesuale, cum ar fi garantarea dreptului la apărare.

Nu se poate face abstracție nici de principiul contradictorialității, care guvernează procesul civil, principiu ce presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și discuției părților, pentru ca fiecare parte să aibă posibilitatea de a-și formula apărări și de a-și prezenta punctul de vedere asupra oricărui element care ar avea legătură cu pretenția dedusă judecății.

Pentru rațiunile înfățișate, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A.E.P. GIURGIU PORT S.A. împotriva deciziei civile nr. 1509 din 3 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A.E.P. GIURGIU PORT S.A. împotriva deciziei civile nr. 1509 din 3 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 aprilie 2021.