ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 863/2021

COMPLET FILTRU

Ședința publică din data de 1 aprilie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

I. Circumstanțele cauzei.

Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 111/2020 din 18 martie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclamantul A. și pârâta B. S.A. împotriva sentinței nr. 426 din data de 12.09.2019, pronunțate de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata- pârâtă B. S.A. - Sucursala Slatina.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termen, reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și, pe fondul cererii de chemare în judecată, admiterea acțiunii și obligarea pârâtei B. la plata unei sume cu titlul "despăgubiri", compusă din: daune materiale în cuantum de 10.000 Euro, daune ce sunt reprezentate prin cheltuieli privind demersurile de îngrijire și recuperare a sănătății; daune morale în cuantum de 500.000 Euro, sume în echivalent în RON la data plății efective, la care se adaugă dobânda legală, începând cu data introducerii cererii și până la data executării efective, și, acordarea unei prestații periodice, în cuantum de 600 RON lunar, începând cu data producerii accidentului, 23.11.2015 și până la încetarea stării de nevoie pentru reclamant, cât și pârâta B. S.A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare de către instanța de apel, în vederea aplicării criteriilor legale incidente în cauză, respectiv, aplicarea prevederilor art. 1371 C. civ. și, implicit, stabilirii daunelor morale în mod legal, respectiv, echitabil, într-un cuantum rezonabil în concordanță cu jurisprudența Curții de Apel Craiova în cauze similare, precum și să se aibă în vedere culpa concurentă a victimei/reclamantul A. în producerea sau mărirea prejudiciului cauzat ca urmare a accidentului rutier suferit.

Recursul declarat de reclamantul A. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea motivului de recurs invocat, după o prezentare detaliată a situației de fapt și a parcursului judiciar al cauzei, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că înțelege să critice decizia recurată din perspectiva neacordării daunelor materiale și a prestației periodice solicitate, cât și al aprecierii, într-un cuantum redus a daunelor morale.

Sub aspectul daunelor materiale neacordate, recurentul-reclamant consideră că instanța ar fi trebuit să acorde relevanță probei testimoniale, în dovedirea daunelor materiale și să oblige asiguratorul să suporte și acest tip de despăgubire, fiind evident că au fost realizate nenumărate demersuri pentru îngrijirea/recuperarea stării sale de sănătate.

În opinia recurentului-reclamant, privitor la acest prejudiciu material, conform art. 1387 alin. (1) C. civ., despăgubirile trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală și, dacă va fi cazul, cheltuieli determinate de sporirea nevoilor de viață ale celui prejudiciat, precum și orice alte prejudicii materiale.

În ce privește aspectul prestației periodice, în cuantum de 600 RON lunar, recurentul-reclamant consideră că instanța a limitat probațiunea la înscrisuri, neținând cont de depoziția martorului, de adeverința din 20.07.2016, emisă de fostul angajator al reclamantului C. S.R.L., dar și de dispozițiile art. 1386 alin. (3), art. 1387 alin. (1) și alin. (2) C. civ.

Referitor la daunele morale, recurentul - reclamant a susținut că un prim aspect în cuantificarea acestora, de care instanța trebuie să țină seama, îl reprezintă durerile fizice suferite, atât în momentul producerii accidentului, cât și ulterior, urmare a tratamentelor și a manevrelor medicale necesare unei recuperări, iar un al doilea aspect îl constituie durerea psihică traversată, urmare a traumei fizice.

În acest context, recurentul-reclamant apreciază că daunele morale, ce reprezintă prejudiciul nepatrimonial suferit, sunt întemeiate în cuantumul solicitat prin cererea de chemare în judecată.

Pentru aceste motive, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și pe fondul cererii de chemare în judecată, admiterea acțiunii.

Recursul declarat de pârâta B. S.A. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susținerea motivului de recurs invocat, recurenta-pârâtă a arătat, în esență, că au fost nesocotite criteriile legale ce au stat la baza stabilirii daunelor morale, respectiv nesocotirea și neaplicarea prevederilor art. 1371 C. civ.

După o prezentare detaliată a criteriilor ce ar trebui să stea la baza stabilirii despăgubirilor cu titlu de daune morale, recurenta-pârâtă susține că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept.

Astfel, recurenta-pârâtă consideră că, instanța de apel a făcut o confuzie între vinovăția, sub forma intenției sau culpei, așa cum sunt definite de dispozițiile art. 16 alin. (2) și alin. (3) C. civ. și caracterul licit sau ilicit al faptei victimei/reclamantului A., atât timp cât se reține existența unei fapte culpabile concurente care se înscrie în lanțul generator al prejudiciului și care constituie o circumstanță legală de diminuare a obligației de despăgubire aflate în sarcina făptuitorului.

Recurenta-pârâtă susține că instanța de apel în considerentele deciziei recurate, la fila x, a analizat și a enumerat doar o parte din înscrisuri ignorând în totalitate concluziile raportului de expertiză tehnică auto, ceea ce nu poate echivala cu o analiză obiectivă și exhaustivă a probatoriului.

După prezentarea unor opinii privind situația de fapt a cauzei, recurenta-pârâtă apreciază că, în cauză, se impunea ca instanța de apel să facă o analiză judicioasă, multispectuală, având în vedere particularitățile speței, împrejurările concrete ale săvârșirii faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, urmările produse, contribuția fiecărei părți implicate în producerea rezultatului și a prejudiciului.

În opinia recurentei-pârâte, instanța de apel a reținut în mod eronat, la fila x primul paragraf din decizia recurată, aspectele care vizează identificarea și stabilirea conduitei culpabile a reclamantului A., neefectuându-se o analiză temeinică și legală a conduitei culpabile a reclamantului, nu s-a identificat și stabilit procentul de culpă în materie civilă pentru reclamantul în cauză.

Recurenta-pârâtă susține că instanța de apel nu a avut în vedere ca și mijloc de probă jurisprudența sa constantă în cazuri identice ca și modalitate de producere a prejudiciului, jurisprudență invocată de pârâtă în mod concret, din perspectiva căreia se justifica acordarea despăgubirilor morale într-un alt cuantum considerat echitabil, mult mai redus.

Astfel, susține recurenta-pârâtă, daunele morale acordate de instanța de apel sunt stabilite în mod greșit, acestea fiind excesive și disproporționate în comparație cu soluțiile pronunțate în jurisprudența constantă a Curții de Apel Craiova în materie recentă în situații identice ca și modalitate de producere a accidentelor de circulație, cât și din punct de vedere al vârstei victimelor accidentelor de circulație.

Pentru aceste motive recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 10 decembrie 2020, pronunțată în Completul de Filtru, s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți și s-a pus în vedere acestora că au posibilitatea să depună în scris puncte de vedere, în termen de 10 zile de la data comunicării.

Părțile nu au formulat punct de vedere în scris la raport, iar prin rezoluția din 25.01.2021, în baza art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborat cu art. 493 alin. (7) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru examinarea stadiului recursurilor în completul de filtru, la data de 1 aprilie 2021, fără citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză

Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursurilor, invocată din oficiu, pentru neîndeplinirea cerinței motivării căilor de atac, deoarece nerespectarea acestei condiții imperative atrage sancțiunea nulității și exclude cercetarea oricăror alte aspecte, Înalta Curte urmează să o admită și să constate nulitatea recursurilor, având în vedere următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca, criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.. Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece, părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe.

În speță, se constată că recursurile, deși întemeiate în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., nu conțin critici care să poată fi încadrabile în textul legal invocat, și nici în alte motive de recurs din cele de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. aceasta, în condițiile în care recurentul-reclamant și recurenta-pârâtă reiterează, în calea extraordinară de atac, aspectele sesizate în apel ori cererea de chemare în judecată formulată, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc decizia recurată.

Mai mult, prin cererile de recurs nu se aduce nicio critică (de legalitate) deciziei recurate; dimpotrivă, se reiau, amplu, aspecte în ce privește fondul cauzei și pretinse greșeli materiale reproșate de recurenți soluției instanței de apel; recurenții nu critică acest raționament al instanței, ci reiau susținerile lor privind despăgubirile acordate și modalitatea de stabilire a acestora.

Din expunerea criticilor aduse deciziei recurate, rezultă că deși a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte și afirmații, fără a fi formulate critici concrete împotriva deciziei din apel.

Prin criticile invocate în cererile de recurs, atât recurentul-reclamant, cât șirecurenta-pârâtă și-au exprimat nemulțumirea sub aspectul modului de stabilire a situației de fapt a cauzei prin raportare la probele administrate, raționamentul instanței în interpretarea probatoriului, a criteriilor de stabilire a daunelor morale, iar trimiterile la anumite dispozițiile legale au fost făcute pentru a fi reevaluată situația de fapt a cauzei, ori dezvoltarea acestora nu permite încadrarea și analizarea din perspectiva motivului de recurs invocat, motiv pentru care nu pot fi reținute ca și critici de nelegalitate.

Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel.

De aceea, atât recurentul-reclamant cât și recurenta-pârâtă ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, din perspectiva motivului de recurs invocat, dacă în hotărârea recurată există norme de drept material ce au fost încălcate, însă ambii recurenți nu a invocat asemenea critici, ci doar argumente vizând reținerile instanței de apel privind situația de fapt a cauzei prin raportare la probatoriul administrat, argumente ce reprezintă aspecte de netemeinicie și care nu pot face obiectul analizei în această etapă procesuală.

Față de criticile deduse judecății în calea de atac a recursului, cât și prin raportare la considerentele instanței de apel, Înalta Curte constată, astfel, că recurentul- reclamant și recurenta-pârâtă readuc spre analiză instanței de control judiciar probleme asupra cărora instanța anterioară a răspuns prin hotărârea atacată, fără a combate, însă, dezlegările punctuale cuprinse în decizie, ceea ce pune problema imposibilității încadrării susținerilor acestora în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., câtă vreme nu se poate cenzura, în absența unor critici împotriva dezlegărilor deciziei din apel, soluția acestei instanțe.

Astfel, prezentarea din cererile de recurs de față nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C .proc.civ, iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității deciziei recurate.

Deopotrivă, reproducerea, prin cererea de recurs a stării de fapt, ori a probatoriului administrat și modalității de apreciere a acestuia, nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinței, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs, ceea ce, în speță, nu se poate reține.

Recurentul-reclamant și recurenta-pârâtă nu au adus critici punctuale, prin care să demonstreze în mod concret, în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, din perspectiva cazului de casare prevăzut de lege și prin raportare la prevederile legale reținute de instanța de apel în motivarea soluției.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului.

În concluzie, cum aspectele invocate de recurent nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ., și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursurile declarate de reclamant și de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de reclamantul A. și de pârâta B. S.A. împotriva deciziei nr. 111/2020 din 18 martie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2021.