ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 852/2021

Ședința publică din data de 1 aprilie 2021

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, la data de 13 noiembrie 2020, S.C. A. S.A., în insolvență, prin administrator special B., a arătat că înțelege să formuleze cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 276/A din 12 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, solicitând instanței să dispună admiterea cererii, astfel cum a fost formulată și, pe cale de consecință: schimbarea în tot a Deciziei atacate, în ceea ce privește soluția privind obligarea sa să restituie reclamantei bunurile predate acesteia în depozit conform contractelor de depozit denumite contracte de custodie nr. x/21.06.2016, așa cum a fost modificat prin actele adiționale nr. x/18.08.2016 și nr. y/18.11.2016; nr. 1643/01.08..2016, așa cum a fost modificat prin actele adiționale nr. x/29.09.2016 și nr. y/19.12.2016; nr. 2299/22.11.2016 așa cum a fost modificat prin act adițional nr. x/04.01.2017; nr. 2281/16.11.2016 modificat prin act adițional din data 12.01.2017; nr. 2426/13.12.2016 și nr. 2461/20.12.2016, iar, în caz de refuz, revizuenta fiind obligată să achite în favoarea reclamantei, contravaloarea acestor bunuri, în cuantum de 4.436.173,94 RON, la care se va aplica dobânda legală de la data introducerii cererii de chemare în judecății, 15.04.2019 și până la achitarea integrală a debitului., în sensul respingerii apelului formulat cu privire la creanța invocată de către intimate, ca nefondat; cu obligarea intimatei, în temeiul art. 453 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.

În susținerea cererii de revizuire, întemeiate în drept pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 2 și pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a relevat succintă prezentare a situației de fapt în cauză, în referire la istoricul raporturilor juridice dintre Societate și C. și obiectul dosarului nr. x/2019, soluționat prin decizia civilă nr. 276/A din 12 octombrie 2020, arătând că prin respectiva decizie instanța a acordat posesia unui obiect al pricinii care nu se află în ființă și, totodată, vine în contradicție cu hotărârea pronunțată de către același complet de judecată în dosarul nr. x/2019, soluționat prin Decizia nr. 135/A din 23.06.2020, reluând cele dispuse prin această decizie și considerentele de drept reținute.

În atare condiții, revizuenta susține că în speță sunt incidente prevederile art. 509 alin. (1) pct. 2 și pct. 8 C. proc. civ., instanța de apel soluționând calea de atac formulată de C. cu încălcarea principiului obiectul pricinii care nu se află în ființă și, totodată, conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuenta arată că în acest sens este și conținutul art. 431 C. proc. civ., care, dând expresie modalității în care se produc efectele lucrului judecat, consacră cele două forme de manifestare a acestuia respectiv, efectul negativ sau extinctiv, care presupune că o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată (bis de eadem re ne sit actio) și cel pozitiv, conform căruia o soluție dată raporturilor deduse judecății nu poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre, indiferent că soluția s-ar regăsi în dispozitiv sau în considerente cu valoare decizională, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părți (res indicata pro veritate habetur).

În privința efectului pozitiv, însă, se arată, adică a aceluia care valorifică aspecte dezlegate anterior de instanță, care doar au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecății, fără să presupună identitatea de acțiune (obiect, cauză, părți), acesta își găsește pentru prima dată reglementare prin dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ.. ("oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urină").

De data aceasta, susține revizuenta, ceea ce se urmărește este evitarea contrazicerilor nu doar între dispozitivele hotărârilor judecătorești, ci și între dispozitivul unei hotărâri și considerentele alteia care a rezolvat un aspect litigios ce are legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecății, sau evitarea contrazicerilor între așa- numitele considerente decizorii ale hotărârilor (cele care conțin intrinsec soluții).

Examinând cererea de revizuire formulată, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat cât și din perspectiva obiectului și normelor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

O cerere de revizuire formulată pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.: "Art. 509. - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: [...] 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.".

De esența motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este ca hotărârile definitive potrivnice să fie pronunțate în cauze diferite, în privința cărora se verifică tripla identitate - părți, cauză, obiect - din perspectiva respectării autorității de lucru judecat.

În raport cu circumstanțele cauzei, se reține că nu pot verificate condițiile triplei identități - părți, cauză și obiect - subsumat autorității de lucru judecat, în sensul art. 431 C. proc. civ. ("Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect"), întrucât decizia nr. 135/A din 23 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, nu a fost pronunțată într-un litigiu identic celui în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, în primul litigiu, instanța a fost învestită cu cererea de angajare a răspunderii contractuale a debitoarei A. S.A., formulată de C. S.R.L. în temeiul Contractului de prelucrare lohn, conform căruia creditoarea ar fi predat debitoarei materie primă constând în Bara cu (cupru) 8 mm - cantitate 46.898 kg la data de 31.12.2016, iar debitoarea urma să îi predea produse finite constând în conductori conform comenzii și consumuri specifice.

Pe când, în cel de-al doilea litigiu, cu privire la cadrul procesual sub aspectul cauzei juridice, Curtea a reținut că prima instanță a calificat cererea introductivă drept o cerere în restituirea bunurilor proprietarului conform dispozițiilor art. 127 din Legea nr. 85/2014, iar împotriva acestei calificări nici una din părți nu a formulat apel, rezultând că este o chestiune dezlegată cu efect obligatoriu la acest moment, analiza instanței de control urmând a avea în vedere modul de aplicare a acestui text la starea de fapt demonstrată, în continuare, reținându-se că părțile au încheiat un număr de șase contracte de custodie, prin care apelanta a lăsat în păstrarea intimatei A. în calitate de custode, mărfurile enumerate în cadrul articolului dedicat obiectului contractului (cabluri, conductori).

Obiectul și cauza juridică ale celor două litigii nu sunt, astfel, identice, chiar dacă au purtat între aceleași părți, rezultând că, în cauză, nu este îndeplinită condiția identității cerute de textul de lege invocat,

Împrejurarea că litigiile au privit aceleași părți nu reprezintă o condiție suficientă pentru a se putea tranșa asupra îndeplinirii condiției identității necesare pentru a se reține autoritatea de lucru judecat și, implicit, a dispozițiilor art. 509 pct. 8 din C. proc. civ.

Instituirea ipotezei prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care se poate anula o hotărâre a instanței, vine să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătorești, din nevoia de ordine și stabilitate juridică.

Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată și presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv și relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă. În acest caz, chestiunile deja dezlegate se impun într-un al doilea proces care are legătură cu litigiul anterior și, în cazul efectului pozitiv, instanța nu mai trebuie să identifice cele trei elemente comune, ci doar dezlegarea dată unei situații juridice.

Reglementarea legală a soluțiilor pe care le poate pronunța instanța de revizuire dă expresie scopului căii de atac în discuție, care constă, de regulă, în cel de a îndepărta erorile săvârșite în legătură cu starea de fapt stabilită în hotărârea atacată. În ipoteza hotărârilor potrivnice, legea prevede că soluția pe care instanța de revizuire o va pronunța, când găsește calea de atac întemeiată, este cea a anulării celei din urmă hotărâri - în mod firesc, de altfel, pentru că în acest fel se valorifică autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Aceasta pentru că, în măsura identificării triplei identități de părți, obiect și cauză între litigii, este justificată anularea ultimei hotărâri (care încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi), căci legea nu recunoaște posibilitatea ca același litigiu să fie soluționat de două ori; dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect" - ceea ce, în speță, nu se verifică.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va fi obligată revizuenta să plătească intimatei S.C. A. S.A.- prin administrator judiciar D.. suma de 230 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.A.- prin administrator special B. împotriva deciziei nr. 351/A din 10 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020.

Obligă revizuenta să plătească intimatei S.C. A. S.A.- prin administrator judiciar D.. suma de 230 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în revizuire.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2021.