ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 844/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 25.04.2019, sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L., în faliment, prin lichidator judiciar B. a chemat în judecată pe pârâtele Unitatea Administrativ- Teritorială Comuna Gîrcina și Școala cu Clasele I-VIII din Comuna Gîrcina, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, în temeiul dovezilor propuse, să constate că lucrările de construcție la obiectivul Școala cu Clasele I-VIII din Comuna Gîrcina au fost executate de către S.C. A. S.R.L., iar valoarea acestora este estimată la suma de 1.150.000,00 RON; totodată, a solicitat să se constate că lucrările de construcție menționate sunt proprietatea S.C. A. S.R.L.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 873/C din 05.11.2019, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată; a admis excepția inadmisibilității acțiunii în constatare și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâții UAT Comuna Gârcina și Școala cu clasele I - VIII Gârcina, ca inadmisibilă; a respins excepțiile lipsei de interes și a prescripției dreptului material la acțiune, ca fiind rămase fără obiect.

Soluția instanței de apel Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, prin decizia nr. 279/2020 din 06 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a respins, ca nefondat, apelul civil promovat de apelanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator B.. și prin administrator special C. împotriva încheierii din 22.10.2019 și a sentinței pronunțate de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatele Unitatea Administrativ- Teritorială Comuna Gîrcina și Școala Clasele I- VIII Gîrcina.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termen, reclamanta S.C. A. S.R.L., în faliment, prin lichidator judiciar B. și prin administrator special C., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate, rejudecarea fondului cauzei și admiterea cererii de chemare în judecată formulate, raportat la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta- reclamantă a criticat soluția instanței de apel ca neîntemeiată, sens în care, a invocat, în esență, următoarele motive de recurs: În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai străine de natura cauzei, recurenta apreciază că instanța nu a făcut o motivare temeinică a hotărârii. Astfel, susține aceasta, în motivarea hotărârii se arată, în privința cererii formulate de reclamantă, că apelul ar viza o schimbare a obiectului dedus judecății. Motivarea instanței nu face o reanalizare a condiției prevăzute de art. 35 C. proc. civ., în sensul de a motiva dacă, într-adevăr, așa cum a reținut prima instanță, recurenta- reclamantă ar fi avut la îndemână o acțiune în realizare și, eventual, să o identifice. Mai arată recurenta- reclamantă că motivarea propriu- zisă a instanței, regăsită în josul paginii 5 și în pagina 6, face o trecere în revistă a cadrului legal și a aspectelor presupus nou- invocate (cu toate că reclamanta, în cererea de apel a înțeles să expliciteze și situația de fapt existentă și motivul pentru care a recurs la acțiunea în constatare, apreciind că aceasta este calea legală), însă, nu face o analiză devolutivă a fondului potrivit dispozițiilor din C. proc. civ. privind judecata în apel. În acest sens, recurenta- reclamantă apreciază hotărârea instanței de apel ca nemotivată, nefiind reanalizat probatoriul și situația de fapt, în vederea pronunțării hotărârii, în continuare, evocând cele reținute și hotărâte de Înalta Curte, în jurisprudența sa, legat de motivarea unei hotărâri judecătorești.

Apărarea formulată în cauză Intimața- pârâtă Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Gârcina a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 14 octombrie 2020, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, inadmisibilitatea vizând, însă, aspecte de fond ale cauzei.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția din 17 noiembrie 2020, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată, inițial, pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 28 ianuarie 2021, cu citarea părților, în baza art. 490 alin. (2) C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză 1 Argumente de fapt și de drept relevante Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept invocat, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaților, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Criticile formulate de recurenta- reclamantă sunt subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., critici ce se găsesc a fi nefondate. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția pronunțată, care au legătură directă cu aceasta, precum și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților. Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă. Obligația legală a instanței de a-și motiva hotărârea adoptată are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico- juridic care a fundamentat soluția adoptată. Așadar, acest text a consacrat principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit art. 488 pct. 6 C. proc. civ., rolul textului fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiției și exercitarea controlului judiciar de către instanțele superioare. Aceasta se impune, deoarece numai printr-o motivare clară, precisă și necontradictorie, din care să rezulte justețea soluției pronunțate, se poate înlătura arbitrariul și se poate efectua controlul judiciar. Dreptul la un proces echitabil impune motivarea riguroasă a hotărârii judecătorești, întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care, în circumstanțele cauzei, s-a realizat în mod corespunzător actul de justiție. În cadrul dreptului la un proces echitabil se analizează și dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și arguemnte să fie examinate în mod efectiv, obligația instanței de motivare a deciziilor sale fiind singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor. În cauză, cât privește pretinsa nemotivare a hotărârii recurate din perspectiva argumentelor invocate de recurenta- reclamantă, cu privire la neanalizarea de către instanța de apel a condiției prevăzute de art. 35 C. proc. civ., în sensul de a motiva dacă, într-adevăr, așa cum a reținut prima instanță, reclamanta ar fi avut la îndemână o acțiune în realizare și, eventual, să o identifice, ori că hotărârea este nemotivată, nefiind reanalizat probatoriul și situația de fapt, se reține că acest argument nu poate fi reproșat instanței de apel din perspectiva unor vicii de motivare a soluției adoptate. Instanța de apel a răspuns punctual și explicit aspectelor ce i-au fost deduse spre analiză, pornind de la acțiunea dedusă judecății și obiectul acesteia (pagina 5 din hotărâre) și a arătat foarte clar și detaliat, și întemeiat în drept, de ce susținerea apelantei tinde la a schimba obiectul dedus judecății și este neacoperită de art. 35 C. proc. civ. (pag. 6 din hotărâre primul paragraf). În continuare, instanța de apel a analizat situația de fapt în cauză și probele, considerentele acesteia regăsindu-se la pagina 6 din hotărâre. Astfel, hotărârea recurată satisface cerințele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței, fiind examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți. Se reține că decizia recurată cuprinde în motivare argumentele care au format convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, aceste argumente, prezentate într-o manieră concisă și clară, raportându-se în mod necesar și neechivoc, pe de o parte, la susținerile părților și la mijloacele de probă administrate în litigiu, iar, pe de altă parte, la prevederile legale invocate și cele aplicabile raportului juridic dedus judecății. Din parcurgerea considerentelor hotărârii atacate rezultă că judecătorul cererii de apel a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și respectiv, a apărărilor, formulate de părți pe parcursul procesului, și a înlăturat, argumentat, motivele aduse de către apelanta-reclamantă în susținerea cererii sale de apel, reținându-se că motivul de casare analizat nu are în vedere regăsirea literală în conținutul hotărârii a tuturor susținerilor prin care apelanta a înțeles să convingă instanța de judecată. În aceste condiții, împrejurarea că instanța de apel nu a răspuns fiecărei susțineri formulate de apelantă sau a grupat și a structurat aceste susțineri în funcție de problemele de drept vizate, răspunzându-le prin considerente comune, nu echivalează cu nemotivarea hotărârii. Motivarea clară și accesibilă a primei instanțe răspunde și exigențelor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care obligă tribunalele să-și motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument, întinderea obligației de motivare putând să varieze în funcție de natura deciziei și trebuind analizată în lumina circumstanțelor fiecărei spețe (Hotărârea din 9 decembrie 1994, în cauza Ruiz Torja contra Spaniei, Hotărârea din 28 iulie 2005, în cauza Albina contra României). Instanța de recurs nu poate reține critica recurentei-reclamante potrivit căreia decizia recurată cuprinde motive superficiale în raport cu reanalizarea condiției prevăzute de art. 35 C. proc. civ., în sensul de a motiva dacă, într-adevăr, așa cum a reținut prima instanță, recurenta- reclamantă ar fi avut la îndemână o acțiune în realizare și, eventual, să o identifice, aceste afirmații reflectând dezacordul recurentei în privința argumentelor care au stat la baza soluției de respingere a apelului, fără a susține însă motivul de casare invocat, întrucât în considerentele deciziei au fost expuse, în mod clar și logic, argumentele care au fundamentat concluziile instanței de apel în privința problemelor de drept în discuție. Este de relevat că, din examinarea hotărârii atacate, rezultă că aspectele reținute au fost analizate în suficientă măsură, dând posibilitatea să fie trase concluzii în raport cu prevederile textelor de lege ce reglementează chestiunea supusă examinării în speță. În contextul arătat, faptul că recurenta-reclamantă nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată de instanța de apel, nu poate conduce la incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) și (2) și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.