ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 827/2021

HOTĂRÂRE

31.03.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 827/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 31 martie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la 21 august 2020, sub nr. x/2020, reclamanții A. și B. S.R.L., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. și D. S.A., constatarea nulității absolute/anularea deciziei asociaților B. S.R.L. din 3 iunie 2020, a mandatului nr. x din 15 iunie 2020, a mandatului de vot nr. 41 din 15 iunie 2020, a mandatelor speciale nr. 46 din 15 iunie 2020, nr. 50 din 15 iunie 2020, nr. 48 din 15 iunie 2020 privind desemnarea administratorului special, a votului exprimat în adunarea generală de la 25 iunie 2020 prin decizia din 3 iunie 2020 și a hotărârii adunării generale a acționarilor D. S.A. din 25 iunie 2020.

În drept, reclamanții au invocat, între altele, prevederile art. 191, art. 192 și ale art. 195 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.

Pârâtul C. a depus întâmpinare prin care a invocat, între altele, excepția necompetenței teritoriale și material funcționale a Tribunalului Bihor. Excepția necompetenței materiale a fost invocată prin întâmpinare și de E., în calitate de administrator judiciar al D. S.A.

Prin sentința nr. 190/LP/2020 din 8 noiembrie 2020, Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și material funcționale, invocată prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, acțiune asociată dosarului de insolvență nr. 1990/63/2019, în favoarea Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă.

În esență, Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă a reținut că în prezentul dosar se contestă hotărârea adunării generale a acționarilor D. S.A. din 25 iunie 2020, consfințită prin procesul-verbal al adunării generale ordinare a acționarilor D. S.A. nr. 227 din 25 iunie 2020 prin care a fost supusă votului desemnarea de către acționari a administratorului special al debitoarei D. S.A., în insolvență. Subsumat acestei cereri se solicită și constatarea nulității absolute/anularea deciziei asociaților B. S.R.L. din 3 iunie 2020 și a mandatelor de vot, inclusiv a votului exprimat în adunarea generală din 25 iunie 2020, acte ce stau la baza adoptării hotărârii adunării generale a acționarilor D. S.A. din 25 iunie 2020. Cererea de constatare a nulității absolute/anulare a acestora are caracter accesoriu cererii de constatare a nulității absolute/anulare a hotărârii adunării generale a acționarilor D. S.A. din 25 iunie 2020.

Adunărea generală a acționarilor D. S.A. din 25 iunie 2020 a fost convocată de către E. - Filiala București, administrator judiciar al pârâtei D. S.A., în exercitarea atribuțiilor sale în procedura insolvenței debitoarei, procedură declanșată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă. În prezentul dosar se contestă tocmai măsura luată de administratorul judiciar în cadrul adunării generale a acționarilor D. S.A. din 25 iunie 2020, astfel că, potrivit art. 45 din Legea nr. 85/2014, competența de soluționare a acesteia și a capetelor de cerere accesorii revine judecătorului sindic ce exercită controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Dolj și care soluționează procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței debitoarei D. S.A.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă.

La termenul de la 16 februarie 2021, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale procesuale, iar avocatul reclamanților a invocat excepția necompetenței teritoriale, în raport de domiciliul pârâtului C..

Prin sentința nr. 72/2021 din 17 februarie 2021, Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale, invocată de instanță din oficiu, și excepția necompetenței sale teritoriale invocată de reclamanți, a declinat competența de soluționarea a cauzei având ca obiect constatare nulitate act, în favoarea Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În esență, Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a deciziei din 3 iunie 2020 a asociaților B. S.R.L., adoptată de asociații C. (pârât în cauză) și F. S.A. Ca o consecință a constatării nulității acestei decizii, reclamanții au solicitat constatarea nulității actelor subsecvente, respectiv mandatele de vot și procesul-verbal al adunării acționarilor D. S.A. din 25 iunie 2020.

Având în vedere modul în care a fost formulată cererea de chemare în judecată, cât și precizările făcute de reprezentantul convențional al reclamanților prin concluziile orale, instanța a constatat că numai capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute a deciziei din 3 iunie 2020 are caracterul de cerere principală, celelalte fiind cereri accesorii, rezolvarea lor fiind în funcție de soluția dată capătului principal de cerere. Din punct de vedere al competenței materiale și teritoriale, cererile accesorii se judecă de instanța competentă să judece cererea principală, în acest caz operând potrivit art. 123 C. proc. civ., o prorogare legală de competență. Reclamanții au invocat nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990 referitoare la convocarea adunării generale a asociaților B. S.R.L. prin care s-a hotărât modalitatea în care acest acționar să fie reprezentat și să voteze în adunarea acționarilor D. S.A. pentru desemnarea administratorului special, obiectul cererii deduse judecății nefiind constatarea măsurii administratorului judiciar pentru a atrage competența judecătorului sindic. Având în vedere capătul principal de cerere, constatarea nulității deciziei din 3 iunie 2020, și domiciliul pârâtului C. (în Municipiul Oradea, județul Bihor), instanța a apreciat că instanța competentă în soluționarea cauzei este Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Bihor competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă și Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere material procesual și teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 31/1990, prin care reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a deciziei din 3 iunie 2020, adoptată de asociații B. S.R.L., respectiv C. (pârât în cauză) și F. S.A. Ca o consecință a constatării nulității acestei decizii, reclamanții au solicitat constatarea nulității actelor subsecvente, respectiv mandatele de vot și procesul-verbal al adunării acționarilor D. S.A. din 25 iunie 2020.

Față de modul de formulare a cererii de chemare în judecată, instanța supremă reține că soluționarea acțiunii nu este de competența judecătorului sindic, ci de competența secției civile specializate în litigii cu profesioniști, întrucât actele a căror anulare se solicită sunt acte de drept societar, adoptate de B. S.R.L. în scopul exercitării dreptului de vot în cadrul adunării generale a acționarilor D. S.A., această din urmă societate fiind în insolvență.

Conform dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, iar competența de soluționare a cererile și căilor de atac prevăzute de Legea nr. 31/1990 este stabilită de art. 63 în favoarea tribunalului în a cărui circumscripție își are societatea sediul principal. Societatea a cărei decizie se atacă este B. S.R.L., cu sediul în Municipiul Oradea, județul Bihor.

Referitor la cererile accesorii, având ca obiect anularea actelor subsecvente deciziei asociaților B. S.R.L. din 3 iunie 2020, instanța supremă va avea în vedere prevederile art. 123 C. proc. civ., în conformitate cu care cererile accesorii se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.