ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 801/2021

HOTĂRÂRE

30.03.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 801/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 30 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Prin cererea înregistrată la data de 30 martie 2020 pe rolul Judecătoriei Iași, secția Civilă, sub nr. x/2020, creditoarea Direcția Taxe și Impozite a Municipiului Piatra Neamț a solicitat, în contradictoriu cu debitorul A. și terțul poprit S.C. B. S.R.L., înființarea popririi pentru suma de 1.200 RON asupra veniturilor succesive pe care terțul poprit le datorează debitorului.

Prin sentința nr. 5968 din 27 iulie 2020, pronunțată de Judecătoria Iași, secția Civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Iași și s-a declinat competența de soluționare a cererii de validare poprire, formulate de Direcția de Taxe și Impozite a Municipiului Piatra Neamț, în contradictoriu cu debitorul A. și terțul poprit S.C. B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.

În motivarea acestei sentințe, s-a reținut că excepția necompetenței teritoriale este întemeiată, deoarece terțul poprit are sediul în localitatea Piatra Neamț.

Prin sentința civilă nr. 1 din 4 ianuarie 2021, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, secția Civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Piatra Neamț invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect validare poprire, în favoarea Judecătoriei Iași; de asemenea, s-a constatat existența conflictului negativ de competență și s-a dispus trimiterea cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Piatra Neamț a reținut că dispozițiile art. 237 alin. (1) din Legea nr. 207/2015, aplicabile în speță, au caracter de lege specială față de prevederile C. proc. civ.. Aceste dispoziții prevăd că în cazul în care terțul poprit înștiințează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, competența teritorială de soluționare a cererii având ca obiect menținerea popririi, la sesizarea organului de executare, aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială se află sediul terțului poprit, aceste dispoziții derogând de la normele de competență teritorială de drept comun din materia validării popriri.

S-a arătat că sediul social al terțului poprit S.C. B. S.R.L. se află în raza de competență a Judecătoriei Iași, respectiv în comuna Valea Lupului, satul Valea Lupului, str. x, demisol, județul Iași, astfel cum rezultă din extrasul eliberat de Oficiul Național al Registrului Comerțului.

Judecătoria Piatra Neamț a mai reținut că art. 237 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 instituie o competență teritorială absolută care nu poate fi înlăturată, astfel încât instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Iași, în a cărei circumscripție se află sediul social al terțului poprit.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 5 februarie 2021.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, pentru următoarele considerente:

Litigiul declanșat de creditoarea Direcția de Taxe și Impozite a Municipiului Piatra Neamț are ca obiect înființarea popririi, față de terțul poprit S.C. B. S.R.L., asupra veniturilor periodice pe care acesta din urmă le datorează debitorului său, A..

Cum executarea silită a fost pornită în temeiul titlului executoriu nr. x din 24.09.2019 și a titlului executoriu nr. x din 06.03.2019, emise de creditoare, rezultă că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza se determină prin raportare la dispozițiile Codului de procedură fiscală, derogatorii de la dreptul comun reprezentat de C. proc. civ.

Având în vedere că temeiul juridic al cererii îl reprezintă dispozițiile art. 236-237 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, rezultă că instanța de judecată a fost învestită cu o cerere vizând menținerea popririi în sensul art. 237 din același act normativ.

Faptul că acțiunea este intitulată "cerere de validare a popririi" nu este de natură a conduce la o altă concluzie, din moment ce instanța de judecată nu este ținută de denumirea cererii în calificarea acesteia, conform art. 152 C. proc. civ.

Potrivit art. 237 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, "dacă terțul poprit înștiințează organul de executare silită că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, dar din informațiile și documentele deținute organul fiscal are indicii că terțul poprit datorează asemenea sume debitorului, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare silită ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, dispune cu privire la menținerea sau desființarea popririi".

Textul de lege anterior evocat stabilește competența de soluționare a cererii privind menținerea sau desființarea popririi, în baza unui titlu executoriu fiscal, în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit.

Din verificarea extrasului eliberat de Oficiul Național al Registrului Comerțului, aflat la dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Piatra Neamț, instanța supremă constată că terțul poprit S.C. B. S.R.L. are sediul în Comuna Valea Lupului, satul Valea Lupului, str. x, demisol, județul Iași.

Având în vedere că sediul terțului poprit se află în circumscripția Judecătoriei Iași, rezultă că aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 237 alin. (1) din Codul de procedură fiscală raportat la art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.