ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2478/2020

HOTĂRÂRE

26.11.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2478/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea de validare a popririi înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu Neamț, la data de 12 februarie 2020, sub nr. x/2020, creditoarea A. SaRL a solicitat, în contradictoriu cu debitorul B. și terțul poprit C. S.R.L., validarea popririi înființate în dosarul execuțional nr. x/2016 al BEJ D., asupra veniturilor debitorului în mâinile terțului poprit, în temeiul titlurilor executorii reprezentate de Contractul de credit nr. x/25.06.2012 și Contractele de fidejusiune nr. x/26.06.2012 și y/26.06.2012, până la concurența sumei de 59.276,82 RON.

Prin sentința civilă nr. 704 din 1 iulie 2020, Judecătoria Tîrgu Neamț a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect validare poprire, formulată de reclamanta A. S.a.r.l., în favoarea Judecătoriei Buzău.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 790 alin. (1) și art. 652 alin. (1) C. proc. civ. raportat la faptul că debitorul B. are domiciliul în afara circumscripției Judecătoriei Tîrgu Neamț, sens în care a invocat din oficiul excepția necompetenței teritoriale a instanței și a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

Pe rolul Judecătoriei Buzău, cauza a fost înregistrată la data de 28 iulie 2020 sub același număr de dosar.

Judecătoria Buzău, secția Civilă, prin sentința civilă nr. 4229 din 2 octombrie 2020 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Tîrgu Neamț, reținând că în speță sunt incidente dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar, potrivit art. 651 alin. (2) din același Cod, "schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare".

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Judecătoria Buzău și Judecătoria Tîrgu Neamț s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 16 noiembrie 2020, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Tîrgu Neamț.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate, Înalta Curte constată că în prezentul litigiu creditoarea A. SaRL a solicitat, în contradictoriu cu debitorul B. și terțul poprit C. S.R.L., validarea popririi înființate în dosarul execuțional nr. x/2016 al BEJ D., asupra veniturilor debitorului în mâinile terțului poprit, în temeiul titlurilor executorii reprezentate de Contractul de credit nr. x/25.06.2012 și Contractele de fidejusiune nr. x/26.06.2012 și y/26.06.2012, până la concurența sumei de 59.276,82 RON.

Conform art. 25 alin. (1) C. proc. civ. "procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi", iar, conform alin. (2) al aceluiași articol, "procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit legii sub care au început".

În acest sens, Înalta Curte apreciază că, potrivit dispozițiilor art. 24 și art. 25 alin. (1) C. proc. civ., normele aplicabile cererii de validare a popririi, inclusiv în ceea ce privește competența instanței de executare, sunt cele în vigoare în momentul înregistrării cererii de executare la executorul judecătoresc, respectiv normele în vigoare la data de 22 martie 2016, raportat și la dispozițiile art. 622 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare.

In acest context, se reține că la data înregistrării cererii de executare silită - 22 martie 2016 - domiciliul debitorului B. era în Târgu Neamț, județ Neamț, același domiciliul fiind indicat și în cererea de executare silită formulată de creditoare, iar debitorul principal, E. S.R.L. și ceilalți fideiusori F. și G., aveau sediul, respectiv domiciliul, tot în Târgu Neamț, conform înscrisurilor din dosarul execuțional.

Totodată, se reține că executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2016 al BEJ D. a fost încuviințată prin încheierea din data de 4 aprilie 2016, pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț în dosarul nr. x/2016.

Prin urmare, competența instanței de executare prevăzute de art. 650 alin. (1) C. proc. civ., legal dobândită la data înregistrării cererii de executare silită și sesizării instanței de executare cu cererea de încuviințare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de schimbarea ulterioară a domiciliului debitorului, respectiv indiferent dacă la data sesizării instanței de executare cu incidente ulterioare de competența sa, precum cererea de validare a popririi, debitorul are un alt domiciliu.

În acest sens, dispozițiile art. 651 alin. (2) C. proc. civ. prevăd, în mod expres, că schimbarea domiciliului debitorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare, în acest se rețin că debitorul și-a schimbat domiciliul în municipiul București sector 1, iar nu în municipiul Buzău.

Așadar, cererea de validare a popririi revine spre soluționare instanței de executare competente teritorial în raport cu domiciliul debitorului la data înregistrării cererii de executare silită, respectiv instanței care a încuviințat executarea silită, în speță Judecătoria Târgu Neamț.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei formulate de creditoarea A. SaRL în contradictoriu cu debitorul B. și terțul poprit C. S.R.L. în favoarea Judecătoriei Tîrgu Neamț.