ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 296/2019

HOTĂRÂRE

19.02.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 296/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la 23 iulie 2018, sub nr. x/2018, creditoarea Direcția de Taxe și Impozite a Municipiului Piatra-Neamț a solicitat înființarea popririi pentru suma de 485 RON, față de terțul poprit A. S.R.L., asupra veniturilor periodice pe care terțul poprit le datorează debitorului său, B.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 236 - 237 C. proc. fisc. și art. 790 C. proc. civ.

Prin Sentința civilă nr. 10.505 din 17 octombrie 2018, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Constanța a evocat dispozițiile art. 651 alin. (1) și art. 790 alin. (1) C. proc. civ., după care a reținut că nu a identificat o normă derogatorie de la dreptul comun în materia instanței de executare.

Cum domiciliul debitorului este în localitatea Piatra-Neamț, aceeași judecătorie a apreciat că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Piatra-Neamț.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamț la 9 noiembrie 2018, sub același număr de dosar.

Prin Sentința civilă nr. 5.038 din 4 decembrie 2018, Judecătoria Piatra-Neamț, secția civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În motivarea acestei sentințe, Judecătoria Piatra-Neamț a evocat dispozițiile art. 236 alin. (5) și (6) și art. 237 C. proc. fisc. , reținând că acesta este temeiul juridic indicat de reclamantă.

Astfel, instanța a calificat juridic acțiunea ca fiind o "cerere privind menținerea popririi" în sensul art. 237 C. proc. fisc. , iar nu o "cerere de validare a popririi" în sensul art. 790 din C. proc. civ.

Or, în raport de această calificare juridică a acțiunii, potrivit art. 237 alin. (1) C. proc. fisc. , competența de soluționare a cauzei este stabilită expres în favoarea instanței judecătorești în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit.

Cum terțul poprit A. S.R.L. avea sediul în localitatea Eforie Sud, situată în raza teritorială a Judecătoriei Constanța, competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea acestei instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 18 ianuarie 2019, sub același număr de dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Piatra-Neamț și Judecătoria Constanța - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Litigiul declanșat de creditoarea Direcția de Taxe și Impozite a Municipiului Piatra-Neamț are ca obiect înființarea popririi, față de terțul poprit A. S.R.L., asupra veniturilor periodice pe care acesta din urmă le datorează debitorului său, B.

Cum executarea silită a fost pornită în temeiul titlului executoriu fiscal din 17 august 2015 emis de creditoare, rezultă că instanța competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză se determină prin raportare la dispozițiile C. proc. fisc. , derogatorii de la dreptul comun reprezentat de C. proc. civ.

Având în vedere că temeiul juridic al cererii îl reprezintă dispozițiile art. 236 - 237 C. proc. fisc. , rezultă că instanța de judecată a fost învestită cu o cerere privind menținerea popririi în sensul art. 237 din același act normativ.

Faptul că acțiunea este intitulată "cerere de validare a popririi" nu este de natură a conduce la o altă concluzie, din moment instanța de judecată nu este ținută de denumirea cererii în calificarea acesteia, conform art. 152 C. proc. civ.

Potrivit art. 237 alin. (1) C. proc. fisc. , "dacă terțul poprit înștiințează organul de executare silită că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, dar din informațiile și documentele deținute organul fiscal are indicii că terțul poprit datorează asemenea sume debitorului, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare silită ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, dispune cu privire la menținerea sau desființarea popririi".

Textul de lege anterior evocat stabilește competența de soluționare a cererii privind menținerea sau desființarea popririi, în baza unui titlu executoriu fiscal, în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit.

Din verificarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, instanța supremă constată că terțul poprit A. S.R.L. are sediul în localitatea Eforie Nord, județul Constanța.

Având în vedere că sediul terțului poprit se află în circumscripția Judecătoriei Constanța, rezultă că aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 237 alin. (1) C. proc. fisc. raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.