ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1676/2019

HOTĂRÂRE

08.10.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1676/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 8 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani la 12 decembrie 2018, sub nr. x/2018, creditoarea Direcția de Taxe și Impozite a Municipiului Piatra-Neamț a solicitat înființarea popririi pentru suma de 3.001 RON, față de terțul proprit A. S.R.L., asupra veniturilor periodice pe care terțul poprit le datorează debitorului său B..

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 236-237 Codul de procedură fiscală și art. 790 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1039 din 19 martie 2019, Judecătoria Botoșani a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Botoșani a evocat dispozițiile art. 651 alin. (1) și art. 790 alin. (1) C. proc. civ., după care a reținut că instanța de executare este cea de la domiciliul debitorului.

Costatând că domiciliul debitorului este în Piatra-Neamț, conform înscrisurilor de la dosar, aceeași judecătorie a reținut că instanța de executare este Judecătoria Piatra-Neamț.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Judecătoria Botoșani a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamț la 11 aprilie 2019, sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 2349 din 12 iunie 2019, Judecătoria Piatra-Neamț a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Piatra-Neamț a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 236-237 Codul de procedură fiscală, care derogă de la dispozițiile art. 790 C. proc. civ.

Aceeași judecătorie a evocat dispozițiile art. 236-237 Codul de procedură fiscală, care instituie competența de soluționare a cererii de menținere a popririi în favoarea judecătoriei de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

Constatând că terțul poprit are sediul în sat Vlădeni-Deal, comuna Frumușica, județul Botoșani, Judecătoria Piatra-Neamț a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 26 iunie 2019, sub același număr de dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Botoșani și Judecătoria Piatra-Neamț - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Litigiul declanșat de creditoarea Direcția de Taxe și Impozite a Municipiului Piatra-Neamț are ca obiect înființarea popririi, față de terțul poprit A. S.R.L., asupra veniturilor periodice pe care acesta din urmă le datorează debitorului său B..

Cum executarea silită a fost pornită în temeiul titlurilor executorii fiscale nr. 216TAEF din 19 ianuarie 2018, 1087TEF din 13 martie 2018 și 1586TEF din 26 aprilie 2018, emise de creditoare, rezultă că instanța competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză se determină prin raportare la dispozițiile Codului de procedură fiscală, derogatorii de la dreptul comun reprezentat de C. proc. civ.

Având în vedere că temeiul juridic al cererii îl reprezintă dispozițiile art. 236-237 Codul de procedură fiscală, rezultă că instanța de judecată a fost învestită cu o cerere privind menținerea popririi, în sensul art. 237 din același act normativ.

Faptul că acțiunea este intitulată "cerere de validare a popririi" nu este de natură a conduce la o altă concluzie, din moment instanța de judecată nu este ținută de denumirea cererii în calificarea acesteia, conform art. 152 C. proc. civ.

Potrivit art. 237 alin. (1) Codul de procedură fiscală, "dacă terțul poprit înștiințează organul de executare silită că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, dar din informațiile și documentele deținute organul fiscal are indicii că terțul poprit datorează asemenea sume debitorului, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare silită ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, dispune cu privire la menținerea sau desființarea popririi".

Textul de lege anterior evocat stabilește competența de soluționare a cererii privind menținerea sau desființarea popririi, în baza unui titlu executoriu fiscal, în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit.

Pornind de la acest text de lege, instanța supremă constată că terțul poprit A. S.R.L. are sediul în satul Vlădeni-Deal, comuna Frumușica, județul Botoșani, astfel cum rezultă înscrisurile de la dosarul Judecătoriei Botoșani.

Având în vedere că sediul terțului poprit se află în circumscripția Judecătoriei Botoșani, rezultă că aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 237 alin. (1) Codul de procedură fiscală, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani.