ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 546/2019

HOTĂRÂRE

07.03.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 546/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea de validare a popririi înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele, creditoarea A. SRL, în contradictoriu cu terțul poprit SC B. SRL, cu sediul în orașul Codlea, str. x, camera 3, județul Brașov și debitorul C., cu domiciliul în orașul Codlea, str. x, bloc. 1, județul Brașov, a solicitat obligarea terțului poprit la plata sumelor ajunse la scadență, precum și a sumelor care vor fi scadente în viitor, în limita creanței datorată de debitor, până la concurența sumei totale de 3177,69 RON, conform adresei de poprire emisă la data de 1 februarie 2018 de către BEJ D., în dosarul de executare nr. x/2016.

La primul termen de judecată, de la 17 mai 2018, în practicaua încheierii întocmite cu acea ocazie, s-a menționat că, verificându-și competența conform art. 131 C. proc. civ., instanța a constatat că este competentă, inclusiv teritorial.

Prin Sentința civilă nr. 900 din 6 septembrie 2018, Judecătoria Pătârlagele a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, reținând în motivarea acestei soluții dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, care, în speță, se află în orașul Codlea, situat în circumscripția Judecătoriei Brașov.

Astfel învestită, Judecătoria Brașov, prin Sentința civilă nr. 974 din 8 februarie 2019, a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Pătârlagele, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență, pe calea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Brașov a reținut că invocarea excepției necompetenței teritoriale exclusive de către Judecătoria Pătârlagele s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., astfel că Judecătoria Brașov nu a fost legal sesizată.

Asupra conflictului negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prezentul conflict de competența a fost generat de interpretarea și aplicarea greșită, de către ambele instanțe de judecată aflate în conflict, a textelor de lege referitoare la excepția de necompetență teritorială relativă, respectiv a condițiilor în care această excepție poate fi invocată.

Astfel cum prevăd dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția de necompetență se invocă în mod diferit, în funcție de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de dispozițiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv: 1. când sunt încălcate normele privind competența generală - când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2. în cazul încălcării competenței materiale - când procesul este de competența unei instanțe de alt grad; 3. când sunt încălcate normele privind competența teritorială exclusivă - în cazul în care procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența este de ordine privată.

Litigiul dedus judecății are ca obiect validarea unei popriri.

Față de obiectul cererii introductive, se rețin dispozițiile art. 790 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.

Prin urmare, potrivit textului de lege sus-menționat, competența de soluționare a unei cereri de validare a popririi - cum este cazul în speța de față, aparține instanței de executare.

Potrivit art. 651 alin. (1) instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea nu dispune altfel.

În speță, atât debitorul, cât și terțul poprit, au domiciliul/sediul în Orașul Codlea, Județul Brașov, astfel că, potrivit dispozițiilor legale enunțate, instanța de executare este Judecătoria Brașov.

Fără a ține seama de această normă de competență teritorială de ordine privată, reclamanta a înțeles să înregistreze cererea de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele.

Dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Din interpretarea acestui articol reiese că, în situația în care reclamantul a sesizat o altă instanță decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea solicita declinarea competenței la una dintre instanțele competente, instanța astfel învestită neputând invoca, din oficiu, excepția de necompetență teritorială de ordine privată.

În cauză, verificând actele din dosar, se constată că debitorul nu a formulat întâmpinare prin care să invoce excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Pătârlagele și nici nu a înțeles să invoce această excepție la primul termenul de judecată la care părțile au fost legal citate.

De altfel, nici în fața instanței învestite prin declinare, respectiv în fața Judecătoriei Brașov, debitorul nu a invocat excepția de necompetență teritorială, în condițiile stabilite de normele procedurale mai sus-menționate.

Înalta Curte constată că invocarea, din oficiu, a excepției necompetenței teritoriale de ordine privată, de către ambele instanțe aflate în conflict, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 130 C. proc. civ., în condițiile în care dreptul de a contesta sesizarea instanței necompetente revenea exclusiv debitorului, care nu a înțeles să invoce excepția de necompetență de ordine privată în termenul prescris de lege.

Ca atare, față de prevederile legale sus-menționate, Judecătoria Brașov, învestită prin declinare cu soluționarea cauzei, nu era îndrituită să reinterpreteze normele de necompetență de ordine privată și să invoce, la rându-i, din oficiu, cu argumentele unei veritabile instanțe de control judiciar, propria necompetența teritorială, dezînvestindu-se în acest fel de soluționarea pricinii.

Cu alte cuvinte, instanța învestită prin declinare nu are căderea să facă o analiză a hotărârii pronunțate de instanța care s-a dezînvestit de soluționarea pricinii, după care să săvârșească aceeași eroare, procedând la invocarea din oficiu a unei excepții de necompetență teritorială de ordine privată.

Drept urmare, Înalta Curte, ca instanță de regularizare învestită cu soluționarea conflictului de competență, urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței competente în raport de dispozițiile legale aplicabile în speță, respectiv în raport de prevederile art. 789 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., ce stabilesc competența teritorială în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în speță, Judecătoria Brașov.

Pentru aceste considerente, în stabilirea instanței competente a soluționa prezenta cauză, Înalta Curte, ca instanță de regularizare învestită cu soluționarea conflictului de competență, urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.