ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1234/2019

HOTĂRÂRE

13.06.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1234/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la 14 martie 2019, petentul BEJ A. a solicitat încuviințarea executării silite pornită la cererea creditoarei B., împotriva debitorilor C., D. și E., în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x din 2 februarie 2016, în vederea recuperării creanței rezultate din titlul executoriu, precum și a cheltuielilor de executare silită.

Prin Sentința civilă nr. 2304 din 18 martie 2019 Judecătoria Brașov a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Podu Turcului.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. - instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Din verificările efectuate în sistemul DEPABD, dispuse din oficiu de instanță, a reieșit faptul că debitorul principal C. are domiciliul actual în județul Bacău, astfel încât instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Podu Turcului, instanță în a cărei circumscripție se afla domiciliul debitorului C. la data sesizării organului de executare.

Învestită prin declinare, Judecătoria Podu Turcului a pronunțat Încheierea din camera de consiliu din 2 aprilie 2019 prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerentele hotărârii pronunțate, instanța a reținut că cererea de încuviințare a executării silite a fost îndreptată împotriva mai multor debitori - C., D. și E., fiind format un dosar unic de executare silită.

A reținut, de asemenea, că în Contractul de credit nr. x din 2 februarie 2016 C. și D. au calitatea de co-împrumutați, iar E. are calitatea de garant, iar beneficiari ai creditului au fost deopotrivă C. și D., care în faza de executare silită dobândesc calitatea de codebitori.

Prin depunerea cererii de încuviințare a executării silite la Judecătoria Brașov, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 666 C. proc. civ., executorul judecătoresc a ales între mai multe instanțe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei în legătură cu care s-a ivit conflictul negativ de competență, îl constituie cererea de încuviințare a executării silite pornită la cererea creditoarei B., împotriva debitorilor C., D. și E., în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x din 2 februarie 2016.

În materia executării silite, sunt relevante pentru stabilirea competenței dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., în temeiul cărora instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În cauză, executarea silită a fost îndreptată împotriva mai multor debitori - C., D. și E., având domicilii diferite, considerent pentru care, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., competența, ca instanță de executare, ar reveni atât Judecătoriei Podu Turcului, cât și Judecătoriei Brașov.

Înalta Curte reține că, în absența unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanța de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii sau domicilii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, dispozițiile art. 112 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia, text legal ce reglementează prorogarea legală de competență în cazul pluralității de pârâți.

De asemenea, devin aplicabile și dispozițiile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În cauza dedusă judecății, prin depunerea cererii de încuviințare a executării silite la Judecătoria Brașov, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de dispozițiile art. 666 C. proc. civ., executorul judecătoresc a ales între cele două instanțe deopotrivă competente, fixând, în mod definitiv, competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

În consecință, având în vedere că, prin cererea formulată executorul judecătoresc a sesizat mai întâi Judecătoria Brașov, instanță de executare competentă în raport de sediul unuia dintre cei doi debitori principali, față de dispozițiile legale mai sus menționate, Înalta Curte constată că aparține acestei instanțe competența teritorială de soluționare a cauzei.