ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 745/2021

Ședința publică din data de 24 martie 2021

Asupra recursului de față, constată și reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 11 septembrie 2019 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta Biblioteca Județeană "B." Vâlcea, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea dispozițiilor din Regulamentul intern al pârâtei, enumerate în conținutul cererii de chemare în judecată.

Pe rolul aceluiași tribunal a mai fost înregistrată sub nr. x/2019 din 12 septembrie 2019 o altă cerere de chemare în judecată împotriva aceleiași pârâte, având același obiect și aceeași cauză.

Pentru o bună administrare a justiției, tribunalul a admis excepția litispendenței și a conexat cele două cauze prin încheierea din 6 decembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

Cererile de chemare în judecată conexe au fost respinse prin sentința civilă nr. 401 din 29 mai 2020, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 3123 din 2 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs.

În motivare, a prezentat situația de fapt și a susținut, în esență, că în mod eronat a reținut curtea de apel că reclamantul era ținut să facă dovada faptului că angajata care a semnat regulamentul intern nu avea calitatea de reprezentant al salariaților.

Autorul căii de atac a evocat dispozițiile art. 242 din Codul muncii și a arătat că în mod nelegal nu a luat în considerare curtea de apel faptul că, potrivit acestora, regulamentul intern trebuia întocmit și asumat prin semnătură de angajator, iar nu de doi salariați.

În continuare, a arătat că, deși art. 250 din Codul muncii menționează criteriile în funcție de care este determinată gravitatea abaterii, prin regulamentul intern au fost enumerate abateri disciplinare grave care nu își găsesc suport în textul de lege sus-menționat.

Cu toate acestea, a susținut că instanța de apel nu a avut în vedere niciunul dintre argumentele și niciuna dintre probele pe care le-a invocat.

La 25 februarie 2021 intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și nulității recursului.

Analizând, cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 3123 din 2 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă în apel într-un conflict de muncă înregistrat la 11, respectiv la 12 septembrie 2019.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Prin urmare, raportat la dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., decizia atacată este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel cum este menționat și în dispozitivul acesteia, nefiind susceptibilă de a mai fi cenzurată pe calea recursului.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a, raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 3123 din 2 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 martie 2021.