ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 713/2021

Ședința publică din data de 24 martie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 10 din 16 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/2019, a fost respins apelul declarat de către apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 591/23.09.2019 pronunțată de către Tribunalul Arad, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. Compania de Transport Public S.A. Arad.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la 27 martie 2020, sub număr de dosar x/2020

Cererea de revizuire s-a întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin încheierea din 10 iunie 2020 a fost suspendată judecarea cererii de revizuire formulată de revizuentul A., în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., deoarece la termenul de judecată menționat, niciuna dintre părți nu s-a prezentat și nici nu s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă.

La 26 iunie 2020, revizuentul a depus cerere de repunere a cauzei pe rol, iar la termenul din 5 august 2020, apreciind cererea ca fiind întemeiată, Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 415 alin. (1) C. proc. civ., a repus cauza pe rol.

Prin decizia civilă nr. 561 din 5 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea formulată de revizuentul A., împotriva deciziei civile nr. 10 din 16 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata Compania de Transport Public S.A..

Împotriva deciziei civile nr. 561 din 5 august 2020 și a încheierii din 10 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, revizuentul A. a formulat apel, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub același număr de dosar, x/2020

La termenul din 24 martie 2021, calea de atac a fost calificată ca fiind recurs, iar nu apel, cum greșit a fost intitulată de revizuent, în raport cu dispozițiile art. 97 pct. 1 C. proc. civ., iar Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului, invocată din oficiu.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, va respinge recursul ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 561 din 5 august 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale este inadmisibil.

Prin decizia civilă nr. 561 din 5 august 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, ce formează obiectul prezentului recurs, a fost soluționată o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Așa fiind, în speță sunt incidente dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., care prevăd faptul că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, raportat la cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Se constată că decizia care a format obiectul cererii de revizuire (decizia civilă nr. 10 din 16 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019) a fost pronunțată în apel în cadrul unui litigiu de muncă având ca obiect "drepturi bănești", fiind incidente prevederile art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, potrivit cărora hotărârile prin care se soluționează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului.

Așadar, decizia a cărei revizuire se solicitase a fost pronunțată de o instanță de apel și, ca atare, este definitivă, nefiind supusă recursului, având în vedere că potrivit art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:

"sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".

În considerarea dispozițiilor art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., rezultă că și decizia civilă nr. 561 din 5 august 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, pronunțată în soluționarea cererii de revizuire formulată de către A., este, la rândul său, definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată cu recurs.

Recursul declarat împotriva încheierii din 10 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, este inadmisibil.

Prin încheierea din 10 iunie 2020, ce formează obiectul prezentului recurs, a fost suspendată judecarea cererii de revizuire formulată de revizuentul A., în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Înalta Curte subliniază că împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit art. 414 alin. (1) și (2) C. proc. civ. asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă. Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.

În condițiile în care la 26 iunie 2020, revizuentul a depus cerere de repunere a cauzei pe rol, iar la termenul din 5 august 2020, Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 415 alin. (1) C. proc. civ., a repus cauza pe rol și, mai mult, a soluționat pricina, este evident că după momentul defipt de lege, este inadmisibilă o cerere de recurs îndreptată împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea.

Este de necontestat că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 561 din 5 august 2020 și a încheierii din 10 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 561 din 5 august 2020 și a încheierii din 10 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2021.