ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 749/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 30.09.2019 ca urmare a declinării cauzei de către Tribunalul Arad revizuienta A. a solicitat anularea deciziei civile nr. 406/07.07.2020 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul x/2019

Hotărârea pronunțată în primă instanță. Prin sentința civilă nr. 406/07.07.2019 Tribunalul Arad a respins apelul exercitat de apelanta A. în contradictoriu cu intimatul Municipiul Arad, prin primar împotriva încheierii civile nr. 702/19.02.2020 pronunțată de Judecătoria Arad.

Hotărârea pronunțată în apel. Prin decizia civilă nr. 222 din data de 26 noiembrie 2020 Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuienta A. în contradictoriu cu intimatul Municipiul Arad prin Primar împotriva deciziei civile nr. 406/07.07.2019 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2019.

Calea de atac formulată în cauză. Împotriva deciziei civile nr. 222 din data de 26 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a declarat recurs revizuenta A. care a susținut că decizia atacată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în speță. Arată că, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 406/07.07.2020 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2019 întrucât prin această decizie s-a încălcat autoritatea de lucru judecat stabilită prin hotărârea nr. 3784 din 21 septembrie 2018 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarnr x/2018, definitivă prin decizia nr. 90/A din 14 februarie 2019 pronunțată de Tribunalul Arad. Din considerentele și dispozitivul acestor hotărâri se poate constata că instanțele au dat soluții contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de exigența hotărârilor potrivnice, nu se putea realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității de lucru judecat. Se apreciază că la pronunțarea acestei decizii, instanța de revizuire a aplicat eronat dispozițiile art. 430 -431 C. proc. civ., deoarece nu a făcut distincția dintre autoritatea de lucru judecat și puterea de lucru judecat făcând o aplicare greșită a celor două instituții. Contrar celor reținute de instanța de revizuire, hotărârile potrivnice au întrunit cerința triplei identități de cauză, obiect și părți, iar hotărârile au fost pronunțate în dosare diferite, și nu pe parcursul ciclurilor procesuale ale aceleiași pricini. În dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Arad în care a fost pronunțată sentința nr. 3784 din 21 septembrie 2018, s-a constatat că a intervenit prescripția extinctivă a dreptului de a cere executarea silită a sultei în valoare de 107.600 RON, stabilită prin sentința civilă nr. 2532/24.03.2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. x/2008, definitivă prin decizia nr. 297/25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad și irevocabilă prin decizia nr. 1444/11.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara. Această hotărâre a fost atacată cu apel de către intimată iar prin decizia nr. 90/A/2019 Tribunalul Arad a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a admis parțial acțiunea introductivă, a constatat că a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită a sultei în valoare de 107.600 RON, dar a respins capătul de cerere referitor la radierea ipotecii din cartea funciară. În dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Arad, cauza determinantă pentru declanșarea acestui dosar a fost tot sentința civilă nr. 2532/24.03.2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. x/2008, definitivă prin decizia nr. 297/25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad și irevocabilă prin decizia nr. 1444/11.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara ce a constituit pentru intimata titlul executoriu pentru recuperarea sultei în valoare de 107.600 RON, chiar daca aceasta creanța, prin hotărârea nr. 3784 din 21 septembrie 2018 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. x/2018 definitiva prin decizia nr. 90/A din 14 februarie 2019 pronunțata de Tribunalul Arad, s-a constatat ca este prescrisa și are autoritate de lucru judecat cu privire la aceasta creanța. În acest sens sunt și dispozițiile art. 430 C. proc. civ., potrivit cărora (1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. Astfel cum este reglementată de art. 430 și 431 C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat, cunoaște două manifestări procesuale, respectiv excepția-și prezumția, astfel că, atunci când se face trimitere la autoritatea de lucru judecat, nu se poate reține că se are în vedere doar excepția autorității de lucru judecat, ci această trimitere desemnează inclusiv prezumția, puterea de lucru judecat. Or, în speță, instanța de revizuire nu a făcut distincția între autoritatea de lucru judecat și puterea de lucru judecat și nici nu a reținut faptul că în ambele dosare, cauza a fost determinată de același titlu executoriu în care este menționată o creanță care este prescrisă extinctiv. De asemenea, în mod eronat instanța de revizuire a reținut că în al doilea dosar cu nr. x/2019 a fost invocată autoritatea de lucru judecat. Contrar celor reținute de către instanța de revizuire, prin decizia nr. 406/2019 Tribunalul Arad nu a analizat autoritatea de lucru judecat dintre cele două hotărâri, menționând în considerente că, instanța nu mai poate repune în discuție normele aplicabile prescripției executării ipotecii, asupra acestuia aspect pronunțându-se deja o instanță de judecată, soluția fiind obligatorie pentru părțile procesului. Prin urmare, în litigiul anterior s-a decis în mod definitiv că Municipiul Arad poate executa silit ipoteca în condițiile art. 2504 C. civ., astfel că acest aspect a intrat în puterea lucrului judecat. Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 2504 alin. (1) din noul C. civ., ("Prescripția dreptului la acțiune privind creanța principală nu atrage și stingerea dreptului la acțiunea ipotecară. În acest din urmă caz, sub rezerva prescripției dreptului de a obține executarea silită, creditorul ipotecar va putea oricând urmări, în condițiile legii, bunurile mobile sau imobile ipotecate, însă numai în limita valorii acestor bunuri"), însă aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în cauză, ținând cont de faptul că prescripția extinctivă a dreptului de a executa silit obligația principală a început sub imperiul vechiul C. civ.

Apărările formulate în cauză La data de 01 martie 2021 a formulat întâmpinare intimatul Municipiul Arad, prin Primar prin care solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei civile nr. 222 din data de 26.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel în dosarul x/2020 II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Criticile formulate de recurenta revizuentă A. vizează faptul că, prin decizia recurată, instanța de revizuire a analizat și aplicat în mod greșit dispozițiile legale incidente în speță, și anume prevederile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., precum și art. 430 și 431 C. proc. civ., însă acestea nu pot fi primite. Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea să fi fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Or, recurenta a reproșat încălcarea sau aplicarea greșită a unor norme de drept procesual, și nu de drept material, astfel încât criticile formulate nu se încadrează în cazul de recurs descris de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi cercetate în contextul art. 488 alin. (1) pct. 5 din cod, ce se referă la încălcarea de către instanță a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Din această perspectivă și în limitele criticilor formulate, Înalta Curte constată că instanța care a pronunțat decizia recurată a realizat o justă interpretare și aplicare a prevederilor incidente, privind îndeplinirea condițiilor legale pentru a opera revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. Dispozițiile legale în discuție permit revizuirea în situația în care există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Pentru a se putea invoca acest motiv trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente: părți, obiect, cauză; hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate nu în același proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau chiar dacă a fost ridicată să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat. În raport de aceste prevederi, revizuirea exercitată în alte condiții decât cele expres reglementate nu poate fi primită, această concluzie fiind susținută și de principiul legalității căilor de atac, reglementat prin dispozițiile art. 457 C. proc. civ. Rațiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de pct. 8 al art. 509 C. proc. civ. rezidă din necesitatea asigurării respectării autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești anterioare, astfel încât să nu existe posibilitatea ca cea de-a doua instanță, învestită cu soluționarea aceluiași litigiu, să ignore faptul că acesta și-a găsit deja dezlegare jurisdicțională și să statueze în sens contrar primei judecăți. Cum prin hotărâri potrivnice se înțeleg acele hotărâri care cuprind măsuri ce nu pot fi puse în executare deopotrivă sau care contrazic cele statuate asupra unor chestiuni litigioase intrate în autoritatea lucrului judecat, nu poate exista o astfel de situație în speță, față de soluțiile conținute de cele două decizii pretins aflate în conflict. În cauză, Curtea de apel Timișoara a reținut în mod legal că cele două hotărâri pretins a fi potrivnice nu vizează același obiect. Astfel, dosarul nr. x/2018 în care au fost pronunțate sentința civilă nr. 3784 din 21.09.2018 a Judecătoriei Arad și decizia civilă nr. 90/A/14.02.2019 a Tribunalului Arad în apel, a avut ca obiect acțiune în constatare, iar dosarul nr. x/2019 în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 406/07.07.2019 a Tribunalului Arad a vizat o contestație la executare. Întrucât, după cum s-a arătat, condițiile pentru invocarea revizuirii pe temeiul art. 509 pct. 8 C. proc. civ. trebuie îndeplinite cumulativ, împrejurarea expusă anterior este suficientă pentru a se conchide în sensul neîndeplinirii condițiilor revizuirii. În același timp, instanța de revizuire a reținut în mod legal că în al doilea dosar cu nr. x/2019 a fost invocată autoritatea de lucru judecat, neputând a fi primite susținerile recurentei în sensul că instanța de revizuire nu a făcut distincția între autoritatea de lucru judecat și puterea de lucru judecat. Este de precizat, în primul rând, că noul C. proc. civ. nu mai face distincție din punct de vedere terminologic între autoritatea de lucru judecat și puterea de lucru judecat, iar ceea ce, în mod tradițional în vechea reglementare, reprezenta puterea de lucru judecat este consacrat ca efect pozitiv al autorității de lucru judecat, în cuprinsul art. 431 alin. (2) din cod, alături de efectul negativ al autorității de lucru judecat, menționat în alin. (1) al normei. În al doilea rând, contrar susținerilor recurentei, instanța de revizuire, reținând că în al doilea dosar cu nr. x/2019 a fost invocată autoritatea de lucru judecat, a avut în vedere tocmai efectul pozitiv al autorității de lucru judecat în privința deciziei civile nr. 90/A/14.02.2019 a Tribunalului Arad, reținut ca lucru judecat în litigiul anterior, care nu poate fi reevaluat în cel de-al doilea litigiu, anume supraviețuirea ipotecii legale și a dreptului la acțiunea ipotecară, chiar dacă dreptul la executarea silită a creanței principale s-a prescris, întrucât ipoteca a fost constituită pe temeiul noului C. civ., fiind pe deplin aplicabile prevederile art. 2504 alin. (2) C. civ. Drept urmare, ca urmare a celor constatate în primul litigiu pe acest aspect, inclusiv în privința incidenței art. 2504 alin. (2) C. civ., chestiuni ce nu pot fi reevaluate în cel de-al doilea litigiu, prin decizia a cărei revizuire s-a solicitat în cauză s-a constatat că ipoteca poate fi executată, în numai în limitele prescrise de art. 2504 alin. (2) C. civ. Față de cele arătate, condiția reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privind existența unor "hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite" care să încalce "autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri", nu este îndeplinită în cauză, raportat la cele două hotărâri pe care revizuenta le apreciază, în mod nejustificat, ca fiind contrare. Pentru aceste considerente, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 222 din data de 26 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.