ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 710/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 710/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 24 martie 2021
Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 762/06.11.2019, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2019, au fost respinse excepțiile puterii lucrului judecat, prescripției dreptului material la acțiune, inadmisibilității acțiunii și lipsei de interes invocate de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara precum și excepțiile tardivității cererii și cea a lipsei de interes invocate de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
A fost admisă cererea formulată de reclamanții A. și B. împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și, în consecință:
A fost lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 1161/07.07.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Arad în sensul că expresia pentru viitor din alin. (1) a dispozitivului sentinței mai sus indicate înseamnă obligarea pârâților la plata acestor sume cuvenite din alin. (1) și după intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009.
Alin. (2) al dispozitivului aceleiași sentințe se va raporta la art. 1082 din vechiul C. civ. combinat cu art. 161 alin. (4) din Codul muncii dezdăunări care reprezintă daune interese.
Alin. (3) din dispozitivul aceleiași sentințe are ca și temei legal daunele interese conform art. 1084 din vechiul C. civ. însemnând dezdăunare - despăgubire civilă, raportată la art. 1073 din vechiul C. civ. și la art. 161 alin. (4) actualmente 166 alin. (4) din Codul muncii, dezdăunările - despăgubirile cuprinse în alin. (2) și (3) din dispozitivul sentinței mai sus indicată, la data pronunțării 7 iulie 2009, sunt despăgubiri ce nu se supun impozitării.
Prin decizia civilă nr. 2 din 26 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă excepția tardivității recursurilor invocată de intimați, au fost admise recursurile formulate de pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 762/6.11.2019, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu reclamanții intimați A. și B.; a fost modificate în parte sentința civilă recurată și în consecință: în baza art. 246 C. proc. civ., s-a luat act de renunțarea reclamantului B. la judecata contestației la titlu.
A fost respinsă contestația la titlu executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1161/07.07.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr. x/2007 formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
S-a menținut în rest sentința civilă, respectiv cu privire la modul de soluționare a excepțiilor tardivității, lipsei de interes, prescripția dreptului material la acțiune.
Prin cererea înregistrată la 25 februarie 2021, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub număr de dosar x/2021, A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2 din 26 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Revizuenta a solicitat anularea deciziei civile nr. 2 din 26 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, susținând, în esență, că se încalcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat privind aplicarea și în continuare a sentinței civile nr. 1161/07.07.2009, pronunțată de Tribunal Arad în dosarul nr. x/2007, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1752/R/05.07.2011, pronunțata de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2007, decare se bucură hotărârile enunțate în continuare, în raport de care se solicită anularea deciziei atacate: sentința civilă nr. 416/28.02.2020, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia Civilă nr. 774/A/08.09.2020 a Curții Apel Cluj în dosar nr. x/2019, privind pe B.; sentința civilă nr. 1122/07.07.2020, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. x/2019, aflată în prezent în apel pe rolul Curții de Apel Cluj cu termen de judecată la 24.03.2021, privind tot pe B.; sentința civilă nr. 2068/15.10.2020, pronunțată de Tribunalul Cluj, rămasă definitivă prin neapelare, în dosar nr. x/1 17/2020 privind tot pe B.; sentința civilă nr. 304/17.10.2017 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosar x/2017, definitivă prin decizia civilă nr. 345/23.01.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017 privind pe C. și sentința civilă nr. 630/22.07.2020 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. x/2019, aflată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, privind pe C..
Prin hotărârile menționate, arată revizuenta, instanțele au stabilit cu putere de lucru judecat aplicarea și în continuare a coeficientului de multiplicare de 21,5 în ceea ce o privește pe revizuenta și 19 în ceea ce îl privește pe B., că titlul executor nr. 1161/07.07.2009 nu și-a încetat aplicabilitatea la apariția Legii nr. 330/2009 fiind aplicabil și în continuare.
În opinia revizuentei, prin măsurile dispuse de Curtea de Apel Timișoara prin intermediul deciziei civile contestate în prezentul dosar, s-a încălcat autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârile menționate, context în care în speță devine incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Intimatul PARCHETUL DE PE LANGA CURTEA DE APEL TIMIȘOARA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire.
La 8 martie 2021, revizuenta a depus note de ședință prin care a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru.
Examinând cererea de revizuire în raport de excepția de inadmisibilitate, invocată prin întâmpinare de intimatul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LANGA CURTEA DE APEL TIMIȘOARA, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:
Preliminar, deși revizuenta a invocat în drept dispozițiile art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, ținând cont că acesta s-a prevalat de contrarietatea de hotărâri și având în vedere prevederile art. 27 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 potrivit cărora:
"hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul", precum și pe cele ale art. 513 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, conform cărora:
"cererea de revizuire se soluționează potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată", prezenta cerere de revizuire va fi analizată din perspectiva motivului reglementat de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. de la 1865.
Înalta Curte de Casație și Justiție subliniază că revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.
Potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.
Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.
Conform art. 322 alin. (1) C. proc. civ.:
"revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărârii date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul", se poate cere în cele cazurile expres și limitativ prevăzute de pct. 1-10 C. proc. civ. ale acestui text legal.
Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.
Condițiile anterior menționate trebuie însă îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerințe ducând la respingerea cererii de revizuire.
În aplicarea dispozițiilor art. 326 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile expres cerute de lege.
Revizuenta arată că există o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive pronunțate, în spețe similare (iar nu identice), de Curtea de Apel Timișoara, de Tribunalul Cluj, de Curtea de Apel București în privința altor persoane.
Din examinarea conținutului cererii de revizuire, se reține că revizuenta invocă, de fapt, existența unei practici judiciare neunitare la nivelul instanțelor de judecată, cu consecința pronunțării unor hotărâri contradictorii în pricini având ca obiect pretenții în baza aceluiași temei juridic.
Or, practica neunitară a instanțelor ca urmare a aplicării și interpretării unor norme de drept material nu poate constitui motiv de revizuire în temeiul art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., această cale de atac neavând menirea de a remedia astfel de situații.
Astfel, scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speță.
Înalta Curte constată că demersul judiciar al revizuentei nu a fost determinat de existența unei hotărâri judecătorești potrivnice în sensul dispoziției legale mai sus amintite, ci de nemulțumirea acesteia față de soluția nefavorabilă pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, spre deosebire de soluția pronunțată de aceeași instanță/alte instanțe în cauze similare.
Față de considerentele expuse, văzând și cerințele art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 326 C. proc. civ., va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 2 din 26 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.
Înalta Curte, analizând cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele care succed:
Potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată:
"sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru, se restituie la cererea petentului în cazul în care taxa plătită nu era datorată".
Se apreciază că revizuenta a achitat în mod eronat taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, cererea de revizuire fiind scutită de la plata taxei judiciare de timbru în raport de dispozițiile art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru coroborat cu art. 270 Codul Muncii.
Așa fiind, taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON achitată cu chitanța seria x, din 25.02.2021, emisă de Municipiul Timișoara - Direcția Fiscală a Municipiului Timișoara echivalează cu "o plată nedatorată" în înțelesul textului legal anterior evocat, situație în care, Înalta Curte, constatând că sunt incidente dispozițiile art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată, va dispune restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON către revizuenta A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 2 din 26 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.
Restituie taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON către revizuenta A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2021.