ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 199/2022

Ședința publică din data de 2 februarie 2022

asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 6 august 2020, reclamanta A., în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, a solicitat obligarea pârâtei de ordinul 1 la emiterea titlului de plată pentru tranșa anuală aferentă actelor administrative prevăzute la art. 9 lit. c) din Legea nr. 164/2014, sumă actualizată cu indicele de creștere a prețurilor de consum, pentru perioada de la momentul emiterii hotărârilor până la data intrării în vigoare a acestei legi și să se dispună comunicarea titlului de plată către Ministerul Finanțelor Publice, conform art. 10 alin. (6), în vederea efectuării plății; obligarea pârâtei de ordinul 2 la plata despăgubirii stabilită în favoarea reclamantei prin hotărârea nr. 2330/10.07.2013 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, validată prin decizia nr. 699/08.05.2008 emisă de Vicepreședintele ANRP și hotărârea nr. 2329/10.07.2013 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, validată prin decizia nr. 698/08.05.2008 emisă de Vicepreședintele ANRP, actualizată cu indicele de inflație la zi, conform titlului de plată care urmează a se emite conform petitului 1, precum și compensarea, în temeiul art. 167 Codul de procedură fiscală a sumei 13.786 RON rămasă de restituit în temeiul sentinței nr. 9085 din 13 iulie 2017 a Judecătoriei sector 4 București cu despăgubirea stabilită prin titlul de plată emis conform petitului 1, până la concurența celei mai mici sume, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea nr. 19 din 7 august 2020, Tribunalul Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a constatat natura civilă a litigiului și necompetența materială a secției de a-l judeca. În baza prevederilor art. 200 alin. (2) și art. 111 C. proc. civ. raportate la cele ale art. 8 teza a doua din Legea nr. 164/2014, având în vedere și art. 111 alin. (1) din HCSM nr. 1375/2015, a trimis dosarul secției I civile a Tribunalului Arad.

Prin sentința nr. 298 din 2 decembrie 2020, Tribunalul Arad, secția I civilă a respins acțiunea formulată de reclamanta A., având ca obiect obligație de a face - emitere titlu de plată. Fără cheltuieli de judecată.

Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin decizia nr. 96 din 16 iunie 2021, prin care s-a respins apelul reclamantei împotriva sentinței tribunalului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., ale cărui motive au fost subsumate dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 3, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârilor instantelor de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad, secția contencios administrativ, iar in subsidiar, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii.

A arătat că a formulat o acțiune în contencios administrativ împotriva refuzului de emitere a titlului de plată și de compensare a creanțelor reciproce în temeiul art. 167 Codul de procedură fiscală și că prin încheierea nr. 19 din 7 august 2020 s-a constatat că litigiul este unul civil și, prin urmare, s-a trimis spre solutionare secției I civile a Tribunalului Arad.

A mai arătat că a invocat, în apel, necompetenta funcțională a secției I civile a Tribunalului Arad în judecarea cauzei, iar Curtea de Apel Timișoara a constatat că nu este întemeiată critica având în vedere că respectiva excepție nu a fost invocată în termenul prevăzut de lege.

Potrivit recurentei, instanța de apel nu a avut în vedere dispozițiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., iar verificarea competentei constituie o sub-etapă procedurală fundamentală și obligatorie oricărei proceduri jurisdictionale.

A învederat că prima instanță nu și-a verificat și nici nu a pus în discuția părților competența, motiv pentru care instanța de apel trebuia să admită apelul și să trimită cauza spre judecare secției competente a Tribunalului Arad.

A considerat că, atât instanța de apel, cât și prima instanță de judecată, au motivat respingerea cererii pe motive care nu au legătură cu fondul cauzei.

A arătat că nu a uzat de procedura specială prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2018 și câtă vreme termenele prevăzute de ordonanță au expirat, în mod greșit, prima instanță și instanța de apel au avut-o în vedere.

A precizat că acțiunea este una în contencios administrativ împotriva refuzului celor două pârâte de emitere a titlului de plată și de compensare a celor două sume în temeiul art. 167 Codul de procedură fiscală.

A susținut, de asemenea, că hotărârea primei instanțe și cea a instanței de apel sunt date cu aplicarea greșită a normelor de drept material, ambele instanțe fiind într-o gravă eroare, în condițiile în care acțiunea a fost exercitată având în vedere că nu a primit un răspuns favorabil cu privire la emiterea titlului de plată și compensarea sumelor reciproc datorate.

Intimata - pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, constatarea nulității recursului, iar in subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat.

A arătat că recurenta nu a invocat niciun motiv de nelegalitate, întemeindu-și recursul exact pe aceleași motive menționate și în apelul declarat împotriva sentinței tribunalului.

Intimata a mai arătat, cu privire la critica potrivit căreia prima instanță de judecată nu și-a verificat și nici nu a pus în discutia părților competența, că analizând cererea de chemare în judecată prin raportare la prevederile art. 8 din Legea nr. 164/2014, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, tribunalul a stabilit că natura litigiului este una civilă, motiv pentru care a constatat necompetența materială a secției a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Arad și a trimis cauza spre competentă soluționare secției I civile din cadrul aceluiasi tribunal.

Astfel, odată ce în procedura de regularizare s-a constatat că cererea de chemare în judecată este de natură civilă, la primul termen de judecată nu mai era necesar ca instanța să-și pună în discuție competența materială. Mai mult, potrivit intimatei, la primul termen de judecată stabilit de către instanță, nici reclamanta nu a invocat necompetența secției I civile a Tribunalului Arad, motiv pentru care critica este nefondată.

Referitor la celelalte motive de recurs, având în vedere că sunt identice cu motivele de apel, a arătat că își menține apărările formulate prin întâmpinarea depusă la cererea de apel.

Intimata - pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad în reprezentarea Ministerului Finanțelor, în afara termenului legal, a formulat întâmpinare, solicitând constatarea nulității recursului, respectiv respingerea acestuia.

Recurenta nu a depus răspuns la întâmpinarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Prin adresă din 24 noiembrie 2021, recurenta A. a adus la cunoștința instanței faptul că recursul a rămas fără obiect câtă vreme în urma continuării executării silite de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad a fost obligată a achita suma ce rezultă din sentința civilă nr. 9085/2017 a Judecătoriei sectorului 4 București, iar urmare a plății, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a emis deciziile de actualizare nr. 6183/2021 și nr. 6184/2021.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul prin prisma excepției lipsei de interes se constată următoarele:

Art. 32 alin. (1) C. proc. civ. reglementează condițiile de exercitare a acțiunii civile, printre acestea regăsindu-se, la lit. d), justificarea unui interes, iar conform art. 33 teza întâi din cod:

"Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual".

Înalta Curte reține că excepția lipsei de interes este o excepție de fond, absolută și peremptorie, iar interesul, ca o condiție de exercițiu a acțiunii civile, reprezintă folosul pe care îl are o persoană, pentru a justifica punerea în mișcare a acțiunii civile, în oricare dintre formele sale de manifestare - cerere de chemare în judecată, căi de atac ordinare sau extraordinare.

Totodată, în doctrină, s-a statuat că interesul trebuie să fie legitim, respectiv corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale; actual, respectiv să existe la momentul la care a fost formulată cererea și, nu în ultimul rând, direct și personal, respectiv să aparțină celui care a formulat cererea.

Interesul procesual este o condiție de exercițiu a acțiunii civile, în timp ce apelul și/sau recursul sunt forme de manifestare ale acțiunii civile ce presupun exercitarea dreptului de a face uz de căile de atac și se înscriu în ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege, prin care se urmărește protecția unui drept subiectiv ori a unui interes legitim și pentru a căror realizare recurgerea la instanță este obligatorie.

Existența interesului se impune a fi examinată pe tot parcursul procesului, nu numai cu privire la cererea introductivă de instanță, ci și în căile de atac, prin raportare la finalitatea urmărită de către titularul acesteia.

Ca atare, interesul procesual determinat, legitim, personal, născut și actual este o condiție de exercițiu ce trebuie să se justifice în fiecare etapă procesuală, așadar, și în recurs.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 458 C. proc. civ., potrivit cărora căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes.

Or, în cauză, chiar recurenta a adus la cunoștința instanței că recursul a rămas fără obiect câtă vreme în urma continuării executării silite de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad a fost obligată a achita suma ce rezultă din sentința civilă nr. 9085/2017 a Judecătoriei sectorului 4 București, iar urmare a plății, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a emis deciziile de actualizare nr. 6183/2021 și nr. 6184/2021.

Ca atare, verificând condiția vizând interesul exercitării prezentului recurs, Înalta Curte constată că acesta nu mai subzistă, condiția caracterului actual al interesului recurentei în declararea recursului nemaifiind îndeplinită.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 96 din 16 iunie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 februarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.