ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 673/2021

Ședința publică din data de 18 martie 2021

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2609 din 4 septembrie 2020 Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII ILFOV, împotriva sentinței civile nr. 3661 din data de 06 noiembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A.; a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a respins în tot acțiunea.

Împotriva acestei decizii A. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă sub nr. x/2020.

În susținerea punctului 8 al art. 509 C. proc. civ. revizuenta, în esență, invocă încălcarea autorității de lucru judecat întemeiată pe hotărâri definitive pronunțate în cauze identice, menționând în acest sens hotărârea supusă prezentei căi de atac și decizia civilă nr. 2999 din 16 mai 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel București, secția a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și în dosarele nr. x/2018, nr. y/2018, nr. z/2016, nr. w/2017, nr. t/2016, nr. s/2016, nr. q/2015, nr. r/2015 și nr. p/2015.

În sprijinul susținerii autorității de lucru judecat, revizuenta consideră că soluția deciziei nr. 2609 din 4 septembrie 2020 Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, este nelegală în raport de faptul că Adeverința emisă de angajator nu este un înscris suficient, ci Tabelul nominal ar fi înscrisul care ar proba activitatea desfășurată în cadrul angajatorului.

În opinia revizuentei, nu poate fi sancționat salariatul, prin nevalorificarea drepturilor de pensie, pentru că angajatorul nu și-a îndeplinit propriile obligații de a întocmi un tabel referitor la funcțiile care se încadrează în grupa a II-a de muncă.

Revizuenta apreciază că instanța de apel a dat o interpretare eronată prevederilor legale atunci când a stabilit că nu se pot valorifica datele cuprinse în Adeverința nr. x/09.05.2014 deoarece singurul argument al instanței de fond a fost faptul că în cuprinsul adeverinței "nu se indică actul administrativ emis de unitate din care rezultă încadrarea în grupa a II-a de muncă".

Revizuenta susține că prin recursul în interesul legii exprimat prin decizia nr. 2/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că dovedirea desfășurării activității se face prin adeverința emisă de angajator, sau de deținătorul de arhivă, statuând că adeverința este, principalul înscris care susține tipul activității desfășurate de un angajați.

Pentru aceste motive revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei pe fond.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Casa Județeană de Pensii Ilfov a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Înalta Curte examinând decizia nr. 2609 din 4 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, din perspectiva dispozițiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate de revizuenți, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută daca există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Raportat la aceste dispoziții legale se reține că pentru a se putea invoca motivul de revizuire referitor la hotărâri potrivnice trebuiesc îndeplinite cumulativ mai multe condiții și anume: să fie vorba de hotărâri potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei față de reglementarea înscrisă și art. 509 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile să fie pronunțate în aceiași pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente: același părți, același obiect și aceeași cauză, hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității lucrului judecat, ori dacă a fost invocată să nu se fi discutat excepția; să se ceara anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Așadar, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de revizuire nu are competența de a examina pe fond temeinicia hotărârii atacate, ci doar îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de dispozițiile legale menționate, respectiv dacă prin ultima hotărâre a fost încălcată autoritatea lucrului judecat reieșită dintr-o hotărâre anterioară și dacă constată această situație procedează la anularea ultimei hotărâri.

În speță, aceste condiții nu sunt însă îndeplinite, neputându-se reține că prin decizia nr. 2609 din 4 septembrie 2020 Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, a fost încălcată autoritatea lucrului judecat față de decizia civilă nr. 2999 din 16 mai 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel București, secția a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și în deciziile din dosarele nr. x/2018, nr. y/2018, nr. z/2016, nr. w/2017, nr. t/2016, nr. s/2016, nr. q/2015, nr. r/2015 și nr. p/2015, respectiv existența contrarietății de hotărâri în sensul că același litigiu a fost soluționat de două ori, deoarece între cele două cauze lipsește identitatea de părți și obiect.

Se impune a fi observat aspectul legat de părți, în sensul că părțile din dosarul nr. x/2016 în care s-a pronunțat decizia nr. 2999 din 16.05.2017 sunt reclamanta B. și pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, fiind diferite de cele din dosarul nr. x/2018 soluționat prin civilă nr. 2609 din 4 septembrie 2020, unde părți au fost reclamanta A. și pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov, similar fiind și în dosarele menționate.

Susținerea revizuentei privind modul în care instanța de apel a interpretat înscrisul "Adeverința" nu este de natură a impune concluzia admisibilității cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ., în speță, constatându-se neîndeplinirea cerinței identității de părți situație în care în ipoteza neîndeplinirii cumulative a celor trei condiții, motivul invocat nu poate conduce la incidența contrarietății între hotărârile indicate.

În realitate, partea se prevalează de administrarea probatoriului, tinzând în fapt, să obțină o redeschidere a judecății pentru reanalizarea mijloacelor de probă, ceea ce este însă incompatibil cu rolul și funcția acestei căi extraordinare de atac.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constatând neîndeplinirea condițiilor cerute de dispozițiile invocate, va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 2609 din 4 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 Judecători.

Recursul se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 martie 2021.