ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 667/2021

Ședința publică din data de 18 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A.Obiectul cererii introductive.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. TRANSILVANIA CONSTRUCȚII ȘI INSTALAȚII S.R.L. și S.C. B. S.R.L., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate:

B. Hotărârea primei instanțe.

Prin sentința nr. 34/COM din 9 mai 2018, Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și de insolvență a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele S.C. TRANSILVANIA CONSTRUCȚII ȘI INSTALAȚII S.R.L. și S.C. B. S.R.L. - în faliment, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență D. și S.C. B. S.R.L..

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe.

Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Alba a declarat apel reclamantul A. solicitând anularea în tot a hotărârii instanței de fond, cu consecința admiterii acțiunii principale, așa cum a fost formulată și precizată la termenul din 25 aprilie 2018.

D. Hotărârea instanței de apel.

Prin decizia nr. 166 din 11 aprilie 2019, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția a II-a civilă a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 34/COM/2018 pronunțată de Tribunalul Alba.

E. Considerentele instanței de apel.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Alba-Iulia a reținut în esență următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 58/1934, avalul reprezintă angajamentul necondiționat prin care un terț, sau un semnatar al titlului (avalist), altul decât emitentul, devine garant pentru obligația asumată de debitorul biletului la ordin (avalizat), pentru toată suma menționată pe instrument sau pentru o parte din ea.

În speță, nu se contestă obligația solidară a avalistului, în persoana numitului A., ci obligația născută din acest aval, pusă în executare silită împotriva asociatului/administratorului succesiv al S.C. TRANSILVANIA CONSTRUCȚII ȘI INSTALAȚII S.R.L. - în faliment, justificat de identitatea parțială a numelui celor doi administratori A. și A..

Raportat la critica de încălcare a dreptului său de acces la justiție, respectiv a dreptului la un proces echitabil, prin calificarea dată acțiunii și prin neanalizarea susținerilor din cuprinsul întâmpinării, Curtea a reținut că în raport de dispozițiile art. 425 alin. (2) lit. b) C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, ca și pe cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

S-a constatat că prima instanță a menționat argumentarea aspectelor ce au determinat-o să adopte, în raport de actele dosarului, soluția dispusă în cauză, fapt ce face posibilă exercitarea controlului judiciar, iar împrejurarea că nu a dat eficiență susținerilor apelantului sau a tuturor apărărilor, în contextul soluției pronunțate, nu echivalează cu o nemotivare, care să atragă, anularea hotărârii.

Poziția procesuală a pârâtelor din cuprinsul întâmpinării și acceptarea identității parțiale între numele administratorilor societății pârâte, nu era de natură, în măsura în care s-a reținut incidența dispozițiilor art. 35 C. proc. civ., să justifice greșita neaplicare a prevederilor art. 436 C. proc. civ.

Legiuitorul instituie caracterul subsidiar al acțiunii în constatare, față de o acțiune în realizare. În ipoteza în care reclamantul are la dispoziție o acțiune în realizare, soluția va fi de respingere ca inadmisibilă a acțiunii în constatare, inadmisibilitatea putând fi invocată pe cale de excepție, având natura unei excepții de fond peremptorie.

Chiar și în lipsa invocării de către pârâte, se impunea ca instanța să verifice din oficiu admisibilitatea unei acțiuni în constatare și în cazul constatării inadmisibilității, să indice mijlocul concret de realizare a dreptului pe care reclamantul l-ar avea la dispoziție, respectiv, contestația la executare.

Chiar dacă legiuitorul folosește expresia "poate cere realizarea dreptului", în realitate nu există opțiunea alegerii între cele două căi, fiind obligatorie urmarea căii acțiunii în realizare, când aceasta există, greșita executare silită a reclamantului pentru avalizarea biletului la ordin de o persoană având o identitate parțială de nume putând fi constatată doar pe calea reglementată de art. 712 C. proc. civ.

F. Calea de atac împotriva hotărârii instanței de apel.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Alba-Iulia a formulat recurs reclamantul A., criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate:

Hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Instanța de fond nu a răspuns la toate argumentele invocate prin motivele de apel de către apelant, contrar jurisprudenței CEDO.

Potrivit art. 436 C. proc. civ. când pârâtul recunoaște în tot sau în parte pretențiile reclamantului, instanța la cererea acestuia din urmă, va da o hotărâre în măsura recunoașterii.

Ambele pârâte recunosc pretențiile reclamantului, în sensul că nu există o obligație de plată derivată din Biletul la Ordin BTRL3BS nr. x. Instanța de apel recunoaște în considerente că nu este "justificată greșita neaplicare a prevederilor art. 436 C. proc. civ..".

În mod greșit, instanța de apel a considerat că instanța de fond a fost învestită doar cu o acțiune în constatare și a dat incidență prevederilor art. 35 C. proc. civ.

Reclamantul a solicitat instanței să constate că nu este debitorul unei obligații financiare și să fie obligate pârâtele S.C. TRANSILVANIA CONSTRUCȚII ȘI INSTALAȚII S.R.L. și S.C. B. S.R.L. să respecte acest drept al său, în sensul de a nu-l executa silit nejustificat, deci a formulat o veritabilă acțiune în realizarea dreptului său.

Reclamantul nu și-ar fi putut satisface interesul procesual constând în realizarea dreptului de a fi absolvit de o obligație de plată, al cărei debitor nu este, fapt incontestabil, conform probelor administrate și pozițiilor procesuale ale părților pe calea contestației la executare, astfel cum opinează instanța de fond că era calea procedurală corectă de realizare a dreptului. Nu se solicită doar constatarea inexistenței raportului juridic obligațional, ci și înlăturarea efectelor produse, deci este vorba de o veritabilă acțiune în realizarea dreptului.

În exercitarea rolului său activ, consacrat de art. 22 C. proc. civ., judecătorul nu putea invoca din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii.

Reclamantul a formulat această acțiune în realizare, știind că nu se mai află în termenul legal de a formula contestația la executare, deci nu se poate susține că la momentul promovării prezentei acțiuni, avea la dispoziție o altă cale juridică pentru realizarea dreptului său.

Hotărârea cuprinde motive contradictorii.

Ambele pârâte recunosc pretențiile reclamantului în fața instanței de fond însă aceasta nu a aplicat prevederile art. 436 C. proc. civ., iar instanța de apel recunoaște că nu este "justificată greșita neaplicare a prevederilor art. 436 C. proc. civ..", dar respinge apelul.

Instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.

Potrivit art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 207/2018:

"Apelurile și recursurile se judecă în complet format din 3 judecători, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel", din data de 23 iulie 2017, iar apelul s-a judecat la data de 11 aprilie 2019 în complet format din 2 judecători.

Se solicită admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

G. Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Cererile în constatare (în recunoaștere a dreptului sau în confirmare), consacrate de art. 35 C. proc. civ., sunt cele prin care reclamantul solicită instanței să constate existența unui drept subiectiv al său ori inexistența unui drept subiectiv al pârâtului împotriva sa.

Trăsătura specifică cererilor în constatare este dată de caracterul lor subsidiar față de cererea în realizare, împrejurare ce se transpune prin inadmisibilitatea unei cereri în constatare dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.

Recurentul susține că instanța de fond nu a aplicat prevederile art. 436 C. proc. civ., iar instanța de apel recunoaște în considerentele expuse că nu este "justificată greșita neaplicare a prevederilor art. 436 C. proc. civ..".

Expresie a principiului disponibilității, reglementarea din art. 436 C. proc. civ., consfințește posibilitatea pe care o are reclamantul, în caz că pârâtul îi recunoaște pretențiile, să ceară instanței pronunțarea unei hotărâri în măsura recunoașterii.

În realitate, în cauză părțile nu au recunoscut pretențiile reclamantului. În decizia recurată se reține că pârâta S.C. B. S.R.L. a depus întâmpinare în dosarul de fond în care susține că biletul la ordin îndeplinește condițiile impuse de art. 104 din Legea nr. 58/1934, fiind girat de către administratorul A.. De asemenea, s-a reținut că lichidatorul judiciar al S.C. TRANSILVANIA CONSTRUCȚII ȘI INSTALAȚII S.R.L. - în faliment, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.

De altfel, prin întâmpinarea depusă în recurs, intimata S.C. B. S.R.L. arată că niciuna dintre pârâte nu a recunoscut în scris sau oral în fața instanței de judecată faptul că nu ar exista o obligație de plată în sarcina reclamantului-recurent. Așa fiind, nu se poate reține că instanța de apel nu a aplicat prevederile art. 436 C. proc. civ.

Critica referitoare la faptul că în realitate reclamantul a formulat o veritabilă acțiune în realizarea dreptului său este nefondată.

În realitate, s-a solicitat să se constate inexistența dreptului de creanță al pârâtelor împotriva reclamantului derivat din Biletul la Ordin BTRL3BS nr. x, aceasta fiind o acțiune în constatarea inexistenței unui drept.

Faptul că reclamantului i s-a respins contestația la executare ca tardiv formulată nu înseamnă că acesta are deschisă calea unei acțiuni în constatare. Pe calea contestației la executare recurentul-reclamant se putea apăra de măsurile de executare silită efectuate împotriva sa, prin invocarea inclusiv a faptului că nu are legătură cu titlul executoriu în baza căruia a fost inițiată executarea silită.

Recurentul susține că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii. Această critică este nefondată.

În realitate, prin hotărârea instanței de apel nu se reține că nu este "justificată greșita neaplicare a prevederilor art. 436 C. proc. civ..". Curtea de Apel Alba-Iulia a reținut următoarele:

"De asemenea, poziția procesuală a pârâtelor din cuprinsul întâmpinării și acceptarea identității parțiale între numele administratorilor societății pârâte, nu era de natură, în măsura în care s-a reținut incidența dispozițiilor art. 35 C. proc. civ., să justifice greșita aplicare a prevederilor art. 436 C. proc. civ..".

Așadar, instanța de apel a reținut că nu sunt întemeiate criticile privind greșita aplicare a prevederilor art. 436 C. proc. civ. și, în consecință, nu există contradictorialitate între considerentele deciziei recurate și soluția dată, respectiv respingerea apelului. Neexistând contradicție între considerente și dispozitiv, nu sunt întrunite cerințele art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că potrivit art. VI din O.U.G. nr. 92/2018 s-a prorogat intrarea în vigoare a dispozițiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu modificările și completările ulterioare, privitoare la judecarea apelurilor în complet format din 3 judecători.

Așa fiind, apelul în prezenta cauză a fost judecat în complet legal constituit format din 2 judecători.

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea deciziei recurate și, pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 166/2019 din 11 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 18 martie 2021.