ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 665/2021

Ședința publică din data de 18 martie 2021

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 25 octombrie 2017 pe rolul Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâții B., administrator al S.C. C. S.R.L., B.E.J. D. ȘI E. și ARHIVA ELECTRONICĂ pentru ca, în temeiul art. 1349 alin. (2) raportat la prevederile art. 1381-1395 din C. civ. și pentru nerespectarea prevederilor art. 2391 C. civ., prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 450.000 RON, reprezentând contravaloarea recoltei și pagubele produse prin punerea în imposibilitate de achitare a obligațiilor decurgând din contractul de arendă nr. 30 din 12.11.2015 și către bugetul de stat, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru, onorariul de expert și de avocat.

La termenul din 14 martie 2018, s-a dispus scoaterea din cauză a Arhivei Electronice de Garanții Reale Mobiliare și introducerea în cauză a CCIA Buzău.

La termenul din 11 aprilie 2018 au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a AEGRM, invocate de pârâtul CCIA Buzău și a inadmisibilității cererii, invocate de pârâta S.C. C. S.R.L.

La termenul din 19 iunie 2018 a fost admisă în principiu cererea de introducere în cauză, în calitate de intervenient forțat, a societății F. S.R.L.

Pârâtul B.E.J. D. ȘI E. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, raportat la art. 6 din Legea nr. 188/2000 și art. 373

1

C. proc. civ.

La termenul din 12 septembrie 2018 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului BEJ D. ȘI E..

Au fost atașate dosarele nr. x/2016 al Judecătoriei Buzău și nr. 221/114/2017 al Tribunalului Buzău.

Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 387/2019 din 22 mai 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții B., S.C. C. S.R.L., B.E.J. D. ȘI E., CAMERA DE COMERȚ, INDUSTRIE ȘI AGRICULTURĂ și intervenienta S.C. F. S.R.L.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta S.C. A. S.R.L., criticând-o pentru motive de netemeinicie și nelegalitate.

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă prin decizia nr. 383 din 10 septembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a admis apelul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 387 din 22 mai 2019 a Tribunalului Buzău, în contradictoriu cu intimata-intervenientă S.C. F. S.R.L. și intimații-pârâți B., S.C. C. S.R.L., B.E.J. D. ȘI E. și CAMERA DE COMERȚ, INDUSTRIE ȘI AGRICULTURĂ; a anulat sentința apelată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță de fond.

Împotriva acestei decizii pârâții S.C. C. S.R.L. și B. au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susținerea motivului de recurs invocat, recurenții-pârâți au arătat că Tribunalul Buzău a procedat, în mod corect, la respingerea acțiunii, dând eficiență puterii de lucru judecat, în sensul că aspectele invocate de către reclamantă au cunoscut o soluționare rămasă definitivă între aceleași părți.

Recurenții-pârâți au apreciat că hotărârea recurată este nelegală, deoarece Curtea de Apel Ploiești, în soluționarea apelului, a reținut că instanța de fond nu a lămurit aspecte, cărora le era opozabilă puterea de lucru judecat invocată.

În opinia recurenților-pârâți, instanța de apel nu a observat că întreaga problemă a fost analizată de către prima instanță în cuprinsul sentinței, astfel încât a încălcat norma legală atunci când a apreciat că se impune admiterea apelului, cu motivarea că obiectul celor două acțiuni nu ar fi identic.

Or, în prezenta cauză, se impunea doar ca instanța să păstreze consecvența în raționamentul de judecată.

Pentru aceste motive recurenții-pârâți S.C. C. S.R.L. și B. au solicitat admiterea recursului și casarea, în tot, a deciziei atacate, arătând că a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

La 11 februarie 2020, data poștei, intimatul-pârât Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. și E. a depus la dosar note scrise, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a biroului, apreciind că executorul judecătoresc nu poate fi parte în proces. Față de cele arătate în cuprinsul notelor scrise, a solicitat ca intimatul-pârât B.E.J.A. D. ȘI E. să fie scos din cauză pentru lipsa calității procesuale pasive.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 28 mai 2020 potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 5 noiembrie 2020 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de pârâții C. S.R.L. și B. împotriva deciziei nr. 383 din 10 septembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă termen ce a fost ulterior preschimbat la data de 18 martie 2021 în vederea prevenirii efectelor pandemiei SARS-COV-2.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., vizează cazurile când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Din perspectiva acestui motiv recurenții-pârâți au susținut că decizia instanței de apel a fost dată cu încălcarea normelor de drept material în ceea ce privește analiza puterii de lucru judecat, fără a preciza ce norme au fost încălcate de instanța de apel în soluționarea cauzei.

Distinct de neinvocarea de către recurenții-pârâți a normelor de drept material pretins încălcate, Înalta Curte constată că instanța de apel în mod corect a reținut că instanța fondului este în eroare cu privire la obiectul care ar fi trebuit să fie identic în cazul existenței puterii lucrului judecat, deoarece, dacă executarea silită a fost încuviințată și s-a procedat la executare în temeiul ipotecii și contractului de arendă deținut de pârât, față de obiectul cererii, instanța era ținută să clarifice pentru ce suprafață de teren s-a încuviințat executarea silită și de către cine era deținută suprafața în cauza la momentul executării silite.

Totodată, se apreciază că instanța de apel a constatat în mod corect că acțiunii ce a fost respinsă, care are ca obiect recoltarea frauduloasă de către executor a culturii de rapiță, nu i se pot opune niciuna dintre soluțiile adoptate prin decizia de respingere a contestației la executare ca fiind o problemă soluționată prin hotărârea anterioară, respectiv decizia de respingere a contestației la executare, deoarece cauza celor două demersuri procesuale este diferită: prima este o contestație la executare, iar cea de al doilea demers procesual se întemeiază pe principiile răspunderii civile delictuale, instanța fiind ținută să verifice pe baza de probe dacă sunt îndeplinite condițiile acesteia.

Sub pretinsa nelegalitate a deciziei atacate, recurenții-pârâți au criticat hotărârea instanței de apel, fără a prezenta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate și în ce mod instanța de apel a aplicat sau interpretat greșit dispozițiile legale aplicabile în speță.

Astfel, se constată că recurenții-pârâți prin invocarea unor pretinse încălcări ale normelor de drept material, ca de altfel întreaga argumentare a recursului, tinde la o reanaliză a situației de fapt, omițând faptul că se află în etapa procesuală a recursului în care se analizează doar aspectele de nelegalitate și nu cele de netemeinicie.

Față de cele anterior expuse, Înalta Curte constată că instanța de apel a apreciat corect asupra normelor legale incidente și a făcut o corectă aplicare a acestora la situația de fapt stabilită și că motivele de nelegalitate au fost invocate cu scopul de a repune în discuție analiza situației de fapt, aspect ce nu este permis în această etapă procesuală.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va constata că nu sunt întrunite motivele prevăzute de art. 488 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul pârâții S.C. C. S.R.L. și B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții S.C. C. S.R.L. și B. împotriva deciziei nr. 383 din 10 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 martie 2021.