ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 641/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 641/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 17 martie 2021
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 9 septembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., a suspendat judecarea apelului declarat de apelanta-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 3641 din 19 iunie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-reclamantă AGENȚIA NAȚIONALĂ ANTIDROG.
Împotriva acestei încheieri, CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a declarat recurs.
În motivare, recurenta-pârâtă arată că nu i-a fost comunicată încheierea de ședință din 10 iunie 2020, prin care curtea de apel a stabilit în sarcina sa obligația achitării onorariului de expert, luând cunoștință de desemnarea expertului ca urmare a comunicării încheierii recurate.
În drept, a invocat dispozițiile art. 414 C. proc. civ.
Intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare.
Analizând recursul declarat de recurenta-pârâtă, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Procesul civil fiind, de regulă, un proces al intereselor private, părțile au nu numai dreptul, dar și obligația de a-și proba pretențiile și apărările.
Trebuie subliniat, de asemenea, că prevederile art. 10 alin. (1) C. proc. civ. instituie obligația ca părțile să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările și să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind finalizarea acestuia.
Așadar, în cadrul oricărui proces civil, părțile trebuie să respecte limitele drepturilor procedurale conferite de lege și îndatoririle procesuale impuse de aceasta.
Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recurenta-pârâtă avea obligația urmăririi procesului, astfel încât să cunoască probele încuviințate în cauză, instanța neavând obligația de a comunica încheierea de admitere a probelor. Chiar dacă partea nu a fost prezentă la ședința de judecată, astfel cum reiese din încheierea recurată, aceasta putea verifica dosarul, astfel încât probele încuviințate să poată fi administrate, iar desfășurarea procesului să nu fie întârziată.
Ca atare, instanța de apel, constatând că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina CASEI DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, în mod legal a dispus suspendarea judecării cauzei, în raport de dispozițiile art. 242 alin. (1) C. proc. civ.
Având în vedere cele reținute mai sus, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva încheierii din 9 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva încheierii din 9 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 martie 2021.