ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 615/2021

Prin sentința civilă nr. 38/F din data de 27.02.2020, pronunțată în dosar nr. x/2012 Tribunalul Vaslui, secția civilă a respins ca nefondată cererea formulată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură prin Centrul Județean Vaslui de intrare a debitoarei S.C. A. S.A. Vaslui în procedura falimentului. A fost aprobat raportul final nr. 1788/AVC/19.08.2019 cu propunerea de închidere a procedurii de reorganizare judiciară întocmit de administratorii judiciari B. și C.. În temeiul art. 132 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii de reorganizare judiciară și a procedurii de insolvență deschisă împotriva debitoarei S.C. A. S.A. Vaslui, ca urmare a îndeplinirii tuturor obligațiilor de plată asumate prin planul de reorganizare. S-a dispus reinserția S.C. A. S.A. Vaslui în activitatea economică. În temeiul art. 136 din Legea nr. 85/2006, au fost descărcați administratorii judiciari B. și C. de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitoare și averea ei, creditori, titulari de drepturi de preferință, acționari sau asociați.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură prin Centrul Județean Vaslui și S.C. D. S.R.L.. Prin decizia civilă nr. 792 din data de 09.11.2020, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a respins recursurile formulate de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vaslui și D. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 38/F/2020 din 27 februarie 2020, pronunțată de Tribunalul Vaslui, secția civilă, hotărâre pe care a menținut-o. Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut, prioritar, că ambele recursuri sunt fundamentate pe aceeași critică, respectiv neachitarea creanței de 4.369.065,88 RON, pretinse de către creditorul A.P.I.A. În această privință, instanța de recurs a luat act că, prin sentința nr. 303/F/06.09.2016, judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare a activității debitorului S.C. A. S.A.. Prin raportul nr. x/19.08.2019, administratorii judiciari au propus închiderea procedurii de reorganizare în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (1) din legea nr. 85/2006, propunere ce a fost aprobată prin sentința nr. 38/F/27.02.2020, pronunțată de Tribunalul Vaslui, secția Civilă. În legătură cu creanța invocată de către creditorul-recurent A.P.I.A. - Centrul Județean Vaslui, s-a constatat că, prin decizia nr. 142/05.03.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2012 a Curții de Apel Iați, secția Civilă, a fost stabilit definitiv caracterul curent al acestei creanțe. Dispozițiile art. 132 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 prevăd că o procedură de reorganizare prin continuarea activității va fi închisă, prin sentință, în urma îndeplinirii tuturor obligațiilor de plată asumate în planul confirmat. În condițiile în care creanța în litigiu nu a fost înscrisă în planul de reorganizare, nu prezintă relevanță împrejurarea că, la data aprobării propunerii de închidere a procedurii de reorganizare nu a fost stinsă și această datorie. De altfel, s-a reținut că obiectul cauzei este reprezentat de aprobarea propunerii de închidere a procedurii de reorganizare și nu de verificarea modului în care administratorul judiciar a dat curs sau nu solicitărilor de plată a creanțelor curente, judecătorul sindic fiind învestit exclusiv cu examinarea cerințelor de formă și de fond ale închiderii procesului de reorganizare. Întrucât judecătorul sindic a pronunțat o soluție temeinică în raport de situația de fapt reținută și în concordanță cu prevederile legale incidente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865 și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, instanța de control judiciar a respins cererile de recurs formulate de către A.P.I.A - Centrul Județean Vaslui și D. S.R.L..

Împotriva deciziei civile nr. 792/9.11.2020 a Curții de Apel Iași, secția Civilă a formulat cerere de revizuire S.C. D. S.R.L.. Raportat la dispozițiile art. 322 punctul 2 C. proc. civ., revizuienta a solicitat, în esență, admiterea în principiu a revizuirii, cu motivarea că instanța de recurs a omis să se pronunțe cu privire la motivul de recurs referitor la justificarea interesului în promovarea recursului, excepție invocată în cauză de intimata S.C. A. S.A. prin cele 2 întâmpinări depuse la dosarul cauzei, privind justificarea interesului celor două recurente, cheltuielile de judecată solicitate în cauză și faptul că hotărârea trebuie să fie semnată de toti membrii completului de judecată. Prin decizia nr. 2/2021 din 15 ianuarie 2021, pronunțată în dosarul x/2020, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a admis exceptia inadmisibilitătii cererii de revizuire, invocată de intimat și a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de D. S.R.L.. Totodată, a obligat revizuenta D. S.R.L. la plata către intimatul S.C. A. S.A. la plata sumei de 800 RON cheltuieli de judecată. În motivarea acestei sentințe, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., obiectul unei cereri de revizuire îl constituie o hotărâre rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum, și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, precum și că obiectul revizuirii în prezenta cauză îl constituie o hotărâre pronunțată în recurs în urma respingerii recursurilor ca neîntemeiate de o instanță de recurs care nu a evocat fondul. S-a argumentat că o astfel de hotărâre, potrivit dispozițiilor legale menționate, nu poate face obiectul revizuirii, deoarece instanța de control nu a schimbat situația de fapt reținută de prima instanță iar evocarea fondului înseamnă reținerea unei alte situații de fapt decât cea care fusese reținută de prima instanță, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății. Or, instanța de recurs nu a pronunțat o hotărâre asupra fondului cererii, ci doar a analizat motivele de casare invocate de recurenți, pe care le-a apreciat ca neîntemeiate și a menținut hotărârea instanței de fond, dând aceeași dezlegare raportului juridic dedus judecății. Curtea de Apel Iași a mai reținut că cererea de revizuire este formulată în baza art. 322 pct. 2 C. proc. civ. de la 1865 împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs și că, în cauză, instanța de recurs s-a pronunțat asupra cererilor cu care a fost investită, respectiv a cererilor de recurs vizând sentința 38/F/2020 din 27 februarie 2020, pronunțată de Tribunalul Vaslui, dar nu a dat dezlegarea solicitată de revizuientă. Totodată, s-a argumentat că prin motivele arătate în cerere rezultă că revizuienta critică neanalizarea anumitor argumente pe care aceasta le-a invocat prin cererea sa de recurs sau excepția lipsei de interes invocată de o altă parte, or instanța de control judiciar s-a pronunțat asupra lucrului cerut, respectiv asupra cererilor de recurs, analizând obiectul acestora, reținând că sunt nefondate. În ceea ce privește omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra cheltuielilor de judecată solicitate în cauză, s-a atătat că o atare cerere nu s-a formulat și nici nu s-a dovedit în cauză suportarea unor cheltuieli de judecată de către intimați. În baza art. 274 C. proc. civ., a fost obligată revizuenta la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat de 800 RON, către intimata S.C. A. S.A.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuenta D. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ., solicitându-se admiterea cererii de recurs, constatarea stării de incompatibilitate relativă a completului de judecată, casarea hotărârii atacate în totalitate, trimiterea cauzei spre refacerea judecății în tot, în altă alcătuire a completului de judecată, constatarea nulității actelor procesuale și procedurale efectuate în toată procedura revizuirii și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest demers juridic. Recurenta a susținut, în esență, că motivul principal al căii de atac îl constituie încălcarea normelor de procedură referitoare la alcătuirea legală a completului de judecată, competenta judecătorilor în vederea soluționării celor două dosare cu care au fost investiți, respectiv contestație în anulare, ce face obiectul dosarului nr. x/2020 și revizuire, ce face obiectul dosarului nr. x/2020, ambele cu primul termen de judecată fixat la data de 15.01.2021. Recurenta a susținut că, raportat la dispozițiile art. 25, art. 26 și 27 alin. (7) C. proc. civ., fiecare membru al completului desemnat pentru soluționarea revizuirii ce face obiectul dosarului nr. x/2020, trebuia să formuleze declarație de abținere întrucât aceștia și-au exprimat opinia prin pronunțarea soluției și în dosarul nr. x/2020, având ca obiect contestație în anulare, ambele dosare cu același prim termen de judecată, respectiv 15.01.2021. Recurenta a mai susținut că, prin decizia de revizuire, nu s-a analizat în fond cererea cu care a fost investită instanța și că s-a apreciat în mod greșit în sensul inadmisibilității revizuirii formulate împotriva hotărârii instanței de recurs, în condițiile în care această instanță nu s-a pronunțat cu privire la excepțiile procesuale invocate în cauză și asupra justificării interesului revizuentei în cauză. După prezentarea situației de fapt, a parcursului derulării raporturilor între părți și a motivelor ce au fundamentat cererea de revizuire, recurenta a solicitat a se reține argumentele invocate în cadrul recursului, respectiv necompetența absolută a celor 3 membri ai completului de recurs 4 prin încălcarea dispozițiilor art. 25 C. proc. civ. Drept urmare, recurenta a considerat că instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, prin încălcarea normelor de competență de ordine publică și a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Intimata A. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca inadmisibil, menținerea soluției pronunțate de Curtea de Apel Iași ca legală și temeinică, precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Conform dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează obiectul recursului, sunt supuse acestei căi de atac "Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.", iar potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită". Prin urmare, în cazul în care hotărârea a cărei revizuire se cere este irevocabilă, este inadmisibil recursul împotriva hotărârii date asupra revizuirii. În cauză, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. D. S.R.L. a fost îndreptată împotriva deciziei civile nr. 792/9.11.2020, pronunțată de Curții de Apel Iași, secția Civilă în soluționarea recursurilor declarate de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vaslui și D. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 38/F/2020 din 27 februarie 2020 a Tribunalului Vaslui, secția civilă. Hotărârile pronunțate în recurs sunt irevocabile, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. Având în vedere dispozițiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ. și hotărârea pronunțată în soluționarea cererii de revizuire este irevocabilă. În consecință, fiind irevocabilă, hotărârea nu este supusă căii de atac a recursului, neîncadrându-se în categoria de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., situație în care recursul declarat de revizuentă este inadmisibil. Legalitatea căilor de atac înseamnă faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii. Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil. Așa fiind, în raport de prevederile legale anterior evocate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de recurenta D. S.R.L. va fi respins ca inadmisibil. În temeiul art. 274 C. proc. civ., urmează a fi obligată recurenta D. S.R.L. la plata sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata A. S.A., conform dovezii aflate la dosar.