ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2031/2020

Ședința publică din data de 21 octombrie 2020

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

În cadrul procedurii insolvenței deschise împotriva debitoarei S.C. A. S.A. prin sentința civilă nr. 555/F/12.09.2012 a Tribunalului Vaslui, secția Civilă, Agenția pentru Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vaslui a contestat tabelul preliminar adițional nr. 5 al creditorilor debitoarei, solicitând înscrierea creanței sale, în cuantum de 4.365.065,88 RON, ca o creanță curentă, iar nu ca una născută anterior deschiderii procedurii. La rândul lor, creditoarele B. S.A., C. S.A., S.C. D. S.A. și S.C. E. S.R.L., dar și debitoarea au contestat același tabel preliminar adițional, urmărind îndepărtarea din tabel a creditoarei Agenția pentru Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vaslui.

Prin sentința civilă nr. 117/F/30.05.2017, judecătorul-sindic a anulat ca netimbrate contestațiile formulate de creditoarele S.C. D. S.A. și S.C. E. S.R.L. și a respins contestațiile formulate de B. S.A., C. S.A., Agenția pentru Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vaslui și S.C. A. S.A. împotriva tabelului preliminar adițional nr. 5 al creditorilor debitoarei.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că procesul-verbal de control nr. x/20.11.2012, prin care s-a constatat neîndeplinirea obligațiilor asumate de către debitoare, pentru o perioadă anterioară deschiderii procedurii insolvenței, reprezintă titlul de creanță al creditoarei Agenția pentru Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vaslui; a mai reținut că sentința civilă nr. 152/07.07.2014 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a confirmat natura de titlu de creanță a procesului-verbal indicat anterior. De aceea, judecătorul-sindic a apreciat că suma pretinsă de către Agenția pentru Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vaslui reprezintă o creanță anterioară deschiderii procedurii insolvenței.

Împotriva acestei sentințe, Agenția pentru Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vaslui, S.C. A. S.A. și B. S.A. au declarat recurs.

Prin decizia nr. 142/05.03.2020, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a admis recursul declarat de Agenția pentru Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vaslui și a modificat în parte hotărârea atacată, în sensul că a admis contestația Agenției pentru Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vaslui împotriva tabelului preliminar adițional nr. 5 al creditorilor debitoarei S.C. A. S.A., pe care l-a anulat și a constatat că Agenția pentru Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vaslui deține împotriva debitoarei o creanță curentă în cuantum de 4.365.065,88 RON; celelalte recursuri promovate au fost respinse.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că debitoarea S.C. A. S.A. a beneficiat de ajutor de stat pentru bunăstarea păsărilor, asumându-și, la 10.12.2010, obligația de a menține exploatația pe o perioadă de 5 ani de la data solicitării ajutorului de stat. A mai reținut că în urma unui control pe care Agenția pentru Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vaslui l-a efectuat la 20.11.2012, s-a constatat că S.C. A. S.A. nu și-a respectat obligațiile asumate, întrucât la 21.08.2012 a vândut efectivele de păsări către S.C. F. S.R.L.

După ce a evocat procedura acordării ajutoarelor de stat pentru bunăstarea păsărilor, reglementată prin H.G. nr. 838/2010 și după ce a subliniat că cererea inițială a S.C. A. S.A. de acordare a sprijinului financiar a fost urmată de depunerea din trei în trei luni a unor noi cereri, așa cum impune art. 5 din actul normativ indicat, instanța de recurs a constatat că Agenția pentru Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vaslui nu era în drept să declanșeze controlul îndeplinirii obligațiilor asumate de S.C. A. S.A. înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, calculat din ultima zi în care debitoarea putea depune o nouă cerere, respectiv de la 15.10.2012.

În aceste condiții, curtea de apel a apreciat că Agenția pentru Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vaslui nu avea o creanță anterioară deschiderii procedurii pe care să o poată înscrie în tabelul obligațiilor debitoarei S.C. A. S.A. până la 17.10.2012, dată stabilită ca termen-limită pentru depunerea creanțelor prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței. În acest sens, instanța de recurs a subliniat că Agenția pentru Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vaslui nu doar că nu ar fi putut realiza până la acel termen controlul, dar nici nu ar fi putut să prevadă că S.C. A. S.A. nu și-a respectat obligațiile asumate prin angajamentul în baza căruia beneficiase de sprijin financiar acordat de stat.

De aceea, a apreciat că data nașterii creanței este 21.02.2013, când Agenția pentru Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vaslui a întocmit procesul-verbal de constatare nr. x Cum acest moment este ulterior deschiderii procedurii insolvenței, instanța de recurs a stabilit caracterul curent al creanței, care astfel urmează regimul stabilit de art. 64 alin. (6) din Legea nr. 85/2006.

La 16.06.2020, pe rolul Curții de Apel Iași, secția Civilă a fost înregistrată cererea de revizuire promovată de către revizuenta S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 142/05.03.2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, temeiul în drept al căii de atac astfel exercitate fiind art. 322 alin. (1) pct. 2 și 7 din C. proc. civ. de la 1865 (în continuare, C. proc. civ.).

Intimata Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vaslui a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității cererii de revizuire.

Prin decizia nr. 443/28.07.2020, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a respins excepția tardivității cererii de revizuire întemeiate pe art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a respins cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 21.09.2020.

În motivarea căii de atac extraordinare de atac promovate, întemeiate pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuenta a expus situația de fapt și a susținut că decizia atacată este potrivnică sentinței nr. 152/07.07.2014 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal și deciziei nr. 2290/27.09.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

În acest context, a arătat că prin sentința nr. 152/07.07.2014, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a reținut incidența art. 4, 19 și 20 din H.G. nr. 838/2010, respectiv nerespectarea de către S.C. A. S.A. a obligației asumate în vederea obținerii finanțării, statuând că nu are relevanță faptul că pentru anul următor, 2011-2012, nu a beneficiat de ajutorul de stat, fiind însă relevantă starea de insolvență și nerespectarea obligației de menținere a exploatației, neregula survenind începând cu data de 21.08.2012.

În acest sens, dar și cu privire la incidența art. 19 din H.G. nr. 838/2010, a susținut că s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 2290/27.09.2016.

Cu toate acestea, revizuenta a apreciat că decizia pe care o atacă a avut în vedere alte dispoziții decât cele reținute în hotărârile anterioare, respectiv art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 838/2010, inaplicabile în cauză.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a respins excepțiile tardivității și necompetenței sale materiale în soluționarea revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., pentru motivele arătate în practicaua acestei decizii.

Analizând cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași părți, având aceeași calitate, iar potrivit art. 327 alin. (1) C. proc. civ., dacă instanța încuviințează cererea de revizuire pentru hotărâri definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre.

Instituirea acestei ipoteze legale, în care se poate anula o hotărâre a instanței, vine să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătorești, din nevoia de ordine și stabilitate juridică.

Revizuenta a solicitat admiterea căii extraordinare de atac de retractare, apreciind că cele reținute prin decizia atacată vin în contradicție cu sentința nr. 152/07.07.2014 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal și cu decizia nr. 2290/27.09.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Analiza dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., dar și a soluțiilor pe care instanța de revizuire le poate adopta în sistemul C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în speță în raport cu data începerii procesului în care a fost pronunțată decizia care formează obiect al cererii de revizuire, impune concluzia că numai efectul negativ al autorității de lucru judecat putea fi valorificat, ca motiv de revizuire.

Aceasta pentru că, în măsura identificării triplei identități de părți, obiect și cauză între litigii, este justificată anularea ultimei hotărâri (care încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi).

Condițiile triplei identități trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerințe ducând la respingerea cererii de revizuire.

Dacă identitatea de părți între cele două litigii este în mod evident îndeplinită, verificarea îndeplinirii celorlalte condiții impune o analiză mai aprofundată.

Aceasta, pentru că identitatea de obiect și de cauză nu este înlăturată de simpla împrejurare că cele două procese au fost judecate în cadrul unor proceduri distincte (contencios administrativ, respectiv procedura insolvenței), de vreme ce cauza constă în situația de fapt care fundamentează pretențiile formulate, iar obiectul reprezintă pretenția concretă ce derivă din finalitatea pe care părțile o urmăresc în ambele litigii.

Pornind de la aceste considerente de principiu, Înalta Curte constată că obiectul acțiunii formulate în contencios administrativ l-a constituit anularea procesului-verbal nr. x/22.02.2013, prin care s-a stabilit că S.C. A. S.A. datorează A.P.I.A. suma de 4.365.065,88 RON pentru încălcarea obligațiilor ce îi reveneau conform angajamentului nr. 17472/10.12.2010. Această acțiune a fost definitiv respinsă prin sentința nr. 152/07.07.2014, pronunțată de Curtea de Apel lași, secția contencios administrativ și fiscal, menținută prin decizia nr. 2290/27.09.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

În esență, instanța de contencios administrativ, reținând că S.C. A. S.A. nu și-a îndeplinit obligația de menținere a exploatației pe o perioadă de 5 ani de la data solicitării ajutorului de stat, întrucât a vândut la 21.08.2012 efectivul de păsări, a constatat caracterul necuvenit al ajutorului de stat și, ca o consecință, îndreptățirea Agenției pentru Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vaslui la restituirea sumei.

Pe de altă parte, decizia atacată cu revizuire, fără a nega, ci dimpotrivă, recunoscând că împrejurările apte să dea naștere creanței au apărut anterior deschiderii procedurii, prin vânzarea efectivului de păsări, a stabilit caracterul curent al creanței, reținând că aceasta s-a născut la data întocmirii procesului-verbal, 21.02.2013.

Așadar, Înalta Curte impune părților concluzia că decizia atacată nu a stabilit nici existența, nici întinderea creanței, ci doar a tranșat disputa lor, care purta asupra unui alt aspect, ce viza caracterul creanței, curent sau anterior deschiderii procedurii.

Litigiu de față derivă din neînscrierea creanței în tabelul preliminar, în termenul stabilit de judecătorul-sindic și, în măsura în care s-ar fi stabilit că suma era datorată anterior deschiderii procedurii, ar fi atras concluzia că Agenția pentru Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vaslui nu are calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură, dar o atare împrejurare relevă că atât obiectul, cât și cauza celor două procese difereau.

De aceea, recunoașterea, prin decizia atacată, a caracterului curent al creanței Agenției pentru Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Vaslui nu poate contura încălcarea autorității de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în contencios administrativ.

În considerarea tuturor argumentelor expuse anterior, cerințele art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite, hotărârile evocate nefiind potrivnice una față de alta, așa încât Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, în baza art. 326 alin. (1), cu aplicarea art. 328 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 142/05.03.2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2020.