ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 585/2021

HOTĂRÂRE

10.03.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 585/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 10 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28.10.2019 pe rolul Judecătoriei Timișoara, secția a II-a civilă, sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B., reprezentată pe teritoriul C. - Sucursala București, la plata sumei de 14.428.10 RON, reprezentând diferență pretenții raportate la cuantumul despăgubirilor în dosarul de daună nr. x; obligarea pârâtei la plata sumei de 1.731 RON, cu titlu de penalități de întârziere aferente debitului de 14.428,10 RON, calculate de la data scadenței (29.08.2019) până la data introducerii acțiunii (28.10.2019), precum și obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, calculate de la data introducerii acțiunii până la data achitării efective a debitului principal, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat că solicită plata despăgubirii înainte de efectuarea reparației autovehiculului avariat ca urmare a accidentului produs în Timișoara, din culpa intervenientului forțat, pentru care pârâta a emis o poliță R.C.A., în baza documentelor emise într-un sistem de evaluare specializat, conform art. 11 alin. (2) lit. c) coroborat cu art. 14 alin. (3) și art. 22 din Legea nr. 132/2017.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara.

Prin sentința civilă nr. 6184/08.07.2020, Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timișoara a reținut că potrivit art. 115 alin. (3) C. proc. civ., în materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terțul prejudiciat poate introduce acțiune directă și la instanța domiciliului sau, după caz, a sediului său."

Cum noțiunea de terț prejudiciat privește exclusiv persoana care a suferit vătămarea în urma faptei ilicite a numitului D. (fără a putea fi extinsă la alte persoane care, de exemplu, au cumpărat creanța, cum e situația în speță), iar reclamanta nu are această calitate, Judecătoria Timișoara a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 107 C. proc. civ., în baza cărora a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, în raza căreia se află sediul pârâtei B. - Sucursala București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la 12.08.2020.

Prin sentința civilă nr. 7999/05.11.2020, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamanta nu are calitatea de persoana prejudiciată în înțelesul Legii nr. 132/2017, astfel ca nu sunt aplicabile dispozițiile art. 115 C. proc. civ., ce permit alegerea de competență, în vederea protecției persoanei asigurate împotriva unui eventual abuz al societății de asigurare.

A apreciat însă că, raportat la obiectul acțiunii, răspunderea civilă delictuală, în speță sunt incidente dispozițiile art. 107 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 113 C. proc. civ., potrivit cărora, "(1) în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: (...) 9. instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă."

Având în vedere că fapta ilicită (evenimentul rutier) a fost săvârșită de către intervenientul forțat în Timișoara, iar reclamanta, în baza art. 116 C. proc. civ., a ales să sesizeze în mod legal Judecătoria Timișoara, a reținut că această instanță a fost în mod legal învestită, opțiunea reclamantei neputând fi contestată nici de către pârâtă, nici de către instanță.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reține următoarele:

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Cum, în speță, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile legale care reglementează materia asigurărilor, devin incidente dispozițiile art. 115 alin. (1) C. proc. civ., care instituie o competență teritorială alternativă în favoarea instanțelor în a căror circumscripție se află domiciliul asiguratului, bunurile asigurate sau locul unde s-a produs riscul asigurat, iar potrivit art. 115 (3) C. proc. civ., "în materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terțul prejudiciat poate introduce acțiune directă și la instanța domiciliului sau, după caz, a sediului său".

Rezultă așadar că aceste repere pot determina alternativ competența instanței în acest caz, iar alegerea de competență aparține, reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ.

Or, reclamanta a înțeles să introducă cererea de chemare în judecată la Judecătoria Timișoara, în a cărei circumscripție se află locul în care s-a produs riscul asigurat accidentul auto.

Așa fiind, Înalta Curte constată că instanța sesizată inițial a fost legal învestită cu soluționarea cauzei și a devenit singura competentă.

Față de considerentele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea Judecătoriei Timișoara.