ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1881/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1881/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 25 martie 2021
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași, secția Civilă, la data de 20.08.2019, sub nr. x/2019, reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A COMUNEI BELCIUGATELE au solicitat anularea Deciziei de impunere privind creanțele datorate bugetului local, înregistrată sub numărul x/12 iulie 2019 și a Adresei de soluționare a plângerii prealabile nr. 4091/26 iulie 2019, ambele emise de U.A.T. a Comunei Belciugatele.
Prin sentința nr. 2 din 10 ianuarie 2020, Tribunalul Călărași, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Tribunalului București competența soluționării cererii formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta UNITATEA ADMIINSTRATIV TERITORIALĂ COMUNA BELCIUGATELE.
Hotărârea celei de-a doua instanțe
Prin sentința nr. 5769 din 10 noiembrie 2020, Tribunalul București, secția a II a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență teritorială, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B. în favoarea Tribunalului Călărași și a constatat ivit conflictul negativ de competență.
Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență
Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Reclamanții A. și B. au învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune în anularea Deciziei de impunere privind creanțele datorate bugetului local, înregistrată sub nr. x/12 iulie 2019 și a Adresei de soluționare a plângerii prealabile nr. 4091/26 iulie 2019, ambele emise de U.A.T. a Comunei Belciugatele.
Aspectele care au generat conflictul negativ de competență vizează înțelesul noțiunii de "domiciliu" în sens procedural, a diferenței juridice dintre această noțiune și aceea de "reședință", precum și a efectului pe care această distincție îl produce asupra competenței instanței de judecată.
Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înțelege locul unde persoana fizică declară că are locuința principală, iar "reședința" este locul unde persoana fizică are locuința secundară. Cele două noțiuni nu se suprapun din punct de vedere al evidenței populației, iar dovada fiecăreia se realizează prin mențiuni diferite în actul de identitate.
De asemenea, în cuprinsul C. proc. civ. se regăsește utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalității procedurii de citare, respectiv înștiințării corespunzătoare a părților aflate în litigiu, cu privire la existența și obiectul pricinii.
În materia contenciosului administrativ, dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, statuează că:
"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (…)".
Se observă, așadar, că legiuitorul nu a utilizat alternativ, ca în cazul procedurii de citare, cele două sintagme, textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului și nu la reședința acestuia.
Cum dispozițiile art. 10 alin. (3) anterior menționate sunt de strictă interpretare, nu se poate deroga de la competența teritorială exclusivă astfel reglementată, iar reclamantul trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.
În aceste condiții, având în vedere faptul că la momentul formulării acțiunii reclamanții aveau domiciliul în Municipiul București, Înalta Curte va aplica dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentele A. și B. în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei Belciugatele în favoarea Tribunalului București, secția a II a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 25 martie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.