ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 477/2021

HOTĂRÂRE

24.02.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 477/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 24 februarie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la 22 noiembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții B. și C., în calitate de foști asociați ai D. S.R.L., solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 111.500 RON, reprezentând daune interese pentru lipsa de folosință a autoturismului marca x, stabilite prin decizia nr. 1056/2017 a Tribunalului Sibiu, rămasă definitivă, obligarea pârâților la plata sumei de 7.455 RON, reprezentând cheltuieli de judecata din cele trei faze procesuale, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata efectuate în prezenta cauză.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 996 și următoarele C. civ.

Pârâții B. și C. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sibiu și declinarea competenței de soluționare a cauzei fie în favoarea Judecatoriei din Biberbach Germania, fie în favoarea Judecătoriei Arad, excepția lipsei calității procesuale pasive pârâților, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 1834 din 30 iulie 2020, Judecătoria Sibiu a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâți, și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Arad.

În esență, Judecătoria Sibiu a reținut că potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecata se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau îsi are sediul pârâtul, daca legea nu prevede altfel, iar conform prevederilor art. 112 din același cod, cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia. A mai reținut că pârâtul B. are domiciliu în Germania, iar C. are domiciliul în Arad, județul Arad. Față de invocarea excepției cu respectarea dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., s-a apreciat că Judecătoria Arad este competentă în soluționarea cauzei.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare Judecătoriei Arad.

La termenul de judecată de la 24 septembrie 2020, reclamanta A. S.R.L. a precizat că își întemeiază acțiunea pe prevederile art. 1349 C. civ.. Față de acest temei, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 3372 din aceeași dată, a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În esență, Judecătoria Arad, secția Civilă a reținut că acțiunea are ca obiect răspunderea civilă delictuală a pârâților față de reclamantă pentru fapta ilicită reprezentată de dizolvarea și lichidarea societății D. S.R.L. de către pârâți, cu rea - credință, deși aceștia aveau cunoștință de existența unei datorii a societății față de reclamantă, rezultată din decizia civilă nr. 1056/2017 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2016. S-a mai reținut că din interpretarea coroborată a art. 107 alin. (1) cu art. 112 C. proc. civ., rezultă că cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia. Apreciind că în cauză este vorba de o competență teritorială alternativă, instanța a stabilit că sunt aplicabile și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 din același cod, în afara celor două instanțe indicate mai sus, în cazul acțiunilor întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, fiind competentă și instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul. Întrucât presupusa fapta ilicită - fie dizolvarea societății care avea sediul în localitatea Șelimbăr, fie reținerea autoturismului reclamantei în aceeași localitate - s-a produs în raza de competență teritorială a Judecătoriei Sibiu, instanța a reținut că aceasta a devenit instanța competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată, prin alegerea de competență pe care reclamanta a făcut-o în temeiul art. 116 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Sibiu competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Judecătoria Sibiu și Judecătoria Arad, secția Civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Pentru a stabili competența teritorială instanțele trebuie să se raporteze la dispozițiile art. 107 C. proc. civ. care statuează regula generală în materie și anume aceea că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâților, în calitate de foști asociați ai D. S.R.L., la plata prejudiciului cauzat de această societate, reprezentând daune interese și cheltuieli de judecată, prejudiciu la acoperirea căruia societatea D. S.R.L. a fost obligată printr-o hotărâre definitivă. Cererea formulată are natura unei acțiuni în răspundere civilă delictuală, fapta ilicită fiind aceea că autoturismul, proprietatea societății reclamante, a fost reținut în mod nejustificat de D. S.R.L. în unitatea de service din localitatea Șelimbăr, județul Sibiu, ulterior pârâții solicitând dizolvarea și lichidarea societății D. S.R.L., cu sediul în aceeași localitate. În cadrul acestei proceduri, pârâții nu au precizat că societatea ce urma a fi dizolvată avea o datorie față de reclamantă.

Față de obiectul acțiunii, se constată că sunt incidente și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. prin care se stabilește o competență teritorială alternativă în soluționarea acestui tip de litigii, și anume în favoarea instanței în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul. În speță, fapta ilicită s-a produs în circumscripția Judecătoriei Sibiu, astfel cum s-a arătat mai sus.

Pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ.. În speță, reclamanta a ales să sesizeze Judecătoria Sibiu.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.