ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 454/2021

Ședința publică din data de 23 februarie 2021

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 2 martie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. - prin procurator B. a solicitat obligarea pârâtei S.C. C. S.A. la plata sumei de 500.000 euro, cu titlul de daune morale și 150.000 RON daune materiale, rezultate în urma accidentului rutier din data de 28 mai 2015.

În drept, a fost invocată Legea nr. 136/1995, Ordinul C.S.A. nr. 14/2011 și C. civ.

Pârâta S.C. C. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat în principal respingerea cererii ca fiind introdusă împotriva unei persoana fără calitate procesuală pasivă.

Prin încheierea din 7 iunie 2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. C. S.A.

Prin sentința civilă nr. 7090/2016 din 8 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., dispunându-se obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 10.000 euro daune morale și 10.000 RON daune materiale.

Prin sentința civilă nr. 831/2017 din 14 martie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a fost admisă cererea de completare a dispozitivului, formulată de reclamanta A., în sensul obligării pârâtei la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum redus la 1.000 RON.

Împotriva încheierii din 7 iunie 2016 și a sentinței civile nr. 7090/2016 din 8 noiembrie 2016, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, pârâta S.C. C. S.A. a declarat apel.

Prin încheierea din 4 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în temeiul art. 413 pct. 2 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecării apelului, până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea.

Prin încheierea din 13 decembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiate cererile de repunere a cauzei pe rol și de revenire asupra măsurii suspendării privind judecata apelului formulat de apelanta C. S.A.

La 2 martie 2020, reclamanta A. a declarat recurs împotriva încheierii din 13 decembrie 2019, și a încheierii din 4 mai 2018 ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția VI civilă, solicitându-se admiterea căii extraordinare de atac, revenirea asupra măsurii suspendării, iar pe fondul cauzei, a solicitat să se dispună reluarea judecății apelului.

În motivarea recursului, reclamanta a arătat că, la data de 30 septembrie 2019, a formulat cerere de repunere pe rol și de reluare a dezbaterilor, respinsă ca neîntemeiată prin încheierea din 13 decembrie 2019, în motivarea acestei încheieri reținându-se că nu există dovada caracterului definitiv al Ordonanței nr. 4397/P din 15 noiembrie 2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, depusă la dosarul cauzei în cadrul ședinței de judecată din 13 decembrie 2019.

În acest sens, recurenta a susținut că, prin această ordonanță a fost dispusă clasarea pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată și renunțarea la urmărirea penală pentru săvârșirea de uz de fals, urmând ca, pentru cea de-a doua soluție, să fie trimisă cauza către Judecătoria Râmnicu Vâlcea în vederea confirmării soluției de renunțare la urmărirea penală.

Prin încheierea penală nr. 61 din 28 ianuarie 2020, definitivă, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a fost confirmată soluția de renunțare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanța evocată.

Așadar, s-a învederat că prin încheierea din 4 mai 2018, Curtea de Apel București, în temeiul art. 413 pct. 2 C. proc. civ. a dispus suspendarea judecății apelului până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în cadrul căruia se cerceta falsificarea poliței RCA.

Prin Ordonanța din 15 noiembrie 2019, Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea a dispus clasarea, respectiv renunțarea la urmărirea penală, iar prin încheierea penală nr. 61 din 28 ianuarie 2020, definitivă, pronunțată în dosarul nr. x/2019 a fost confirmată renunțarea la urmărirea penală în dosarul penal nr. x/2016, dosar ce a constituit motivul suspendării.

Având în vedere aceste aspecte, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea cererii de recurs, cu consecința constatării încetării cauzei care a provocat suspendarea și reluarea dezbaterilor în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2016

La data de 25 mai 2020, intimata-pârâtă C. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a susținut că recursul este nul, raportat la faptul că recurenta-reclamantă critică soluția instanței de apel pentru aceleași considerente pe care le-a avut în vedere atunci când a criticat soluția primei instanțe.

În consecință, s-a susținut că motivele invocate în recurs nu pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel făcând o judicioasă apreciere a probelor administrate în cauză.

La 11 iunie 2020, recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor invocate de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 3.11.2020, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune puncte de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat respingerea excepției nulității susținând că recursul este motivat.

La termenul din 23 februarie 2021, Înalta Curte a luat în examinare excepția nulității recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1), "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în vigoare la data demarării litigiului, prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Din analiza dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege este sancționată cu nulitatea cererii de recurs, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Astfel, în etapa procesuală a recursului nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea și evaluarea situației de fapt și a probelor administrate în cauză, rămân în atribuția exclusivă a instanțelor de fond, ca instanțe devolutive.

În cauză, se constată că recursul declarat împotriva încheierii din 13 decembrie 2019 și a încheierii din 4 mai 2018, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, nu cuprinde critici de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., în legătură cu aplicarea dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 sau art. 413 alin. (3) C. proc. civ. privind suspendarea judecății.

Prin cererea de recurs, recurenta a făcut referire la etapele parcurse în dosarul penal fără a formula și criticile de nelegalitate a încheierilor recurate, prin care s-a suspendat cursul judecății și s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei.

Înalta Curte reține că recurenta nu și-a încadrat în drept motivele de recurs și, procedându-se la o verificare a cererii de recurs, se constată că acestea nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., recurenta neaducând critici concrete încheierilor recurate, motivele invocate neavând legătură cu motivarea instanței de apel cu privire la suspendarea judecării cauzei.

Recurenta se limitează să se prevaleze de efectele încheierii penale nr. 61/28.01.2020 de confirmare a renunțării la urmărirea penală, care poate fi valorificată procesual printr-o cerere de revenire asupra măsurii suspendării, în temeiul art. 413 alin. (3) C. proc. civ., de competența instanței care a dispus această măsură, fără a putea fi calificată drept un motiv de nelegalitate în sensul art. 488 C. proc. civ., de strictă interpretare, din moment ce este pronunțată ulterior încheierilor atacate cu recurs.

Prin urmare, exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală, din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ., nu poate fi realizată.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să atragă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă S.C. C. S.A., prin întâmpinare, și, în consecință, va anula recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 13 decembrie 2019 și a încheierii din 4 mai 2018, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Înalta Curte va respinge cererea privind cheltuielile de judecată formulată de intimata-pârâtă S.C. C. S.A, întrucât nu s-a făcut dovada efectuării acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă S.C. C. S.A., prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 13 decembrie 2019 și a încheierii din 4 mai 2018, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Respinge cererea privind cheltuielile de judecată formulată de intimata-pârâtă S.C. C. S.A.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 februarie 2021.