ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 414/2021

Ședința publică din data de 18 februarie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Dej la data de 29 mai 2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. - SUCURSALA DEJ și B. S.A. a solicitat:

Să se constate caracterul abuziv al următoarelor clauze cuprinse în contractul de credit nr. x/23.02.2006: clauzele cuprinse la punctul nr. 5 si 6 din contractul de credit bancar, potrivit cărora:

"La data încheierii prezentului contract dobânda curentă este de 9,9 % pe an si este variabila. Dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile B., la care se adaugă 2,9p.p." Dobânda anuala efectiva (DAE), la data semnării prezentului contract, este de 11,24% pe an. clauza cuprinsa la pct. 9 din contractul de credit care instituie comisionul de rambursare anticipată, clauza prevăzută la pct. 9 lit. b) "comision de administrare de 14,35 Euro lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat prevăzută la pct. 1.

Se solicită să se constate caracterul abuziv al următoarelor clauze cuprinse în Condițiile generale de creditare-anexa la contractul de credit bancar: clauza cuprinsa la punctul nr. 2.10.a potrivit căreia "Pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica dobânda, fără consimțământul împrumutatului, în funcție de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existent. Modificarea dobânzii curente (%) conduce la recalcularea dobânzii datorate."clauza cuprinsă la punctul nr. 2.10.b potrivit căreia "Pentru creditele cu dobândă variabilă, stabilită în funcție de un indice de referință LIBOR/EURIBOR, nivelul dobânzii se poate modifica în funcție de evoluția acestuia".

- clauza cuprinsă la punctul nr. 3.3 potrivit căreia "Comisionul de rambursare anticipata se calculează asupra sumei rambursate anticipat".

- clauza cuprinsă la punctul nr. 3.7 potrivit căreia "Pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica nivelul comisioanelor, mai puțin procentul comisionului de urmărire riscuri, fără consimțământul împrumutatului. Nivelul comisioanelor se afișează la sediile băncii, cu excepția liniilor de credit, la care se comunică în scris prin scrisoare recomandată/extras de cont eliberat împrumutatului în mod gratuit, la ghișeele băncii".

- clauza cuprinsă la punctul nr. 3.9 potrivit căreia "Comisionul de administrare este in suma fixa lunara și se calculează prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului prevăzută la pct. 1 din contract, procent care rămâne fix pe toată perioada de rambursare. Clientul achita comisionul de administrare lunar, odată cu rata de credit și dobânda. Comisionul de administrare se percepe integral, inclusiv pentru fracțiunile din luna."

- clauza cuprinsă la punctul nr. 7.7 lit. g) și h) potrivit cărora "Banca are dreptul: să declare scadente si plătibile toate celelalte credite acordate de banca, împreună cu toate dobânzile aferente, comisioanele, spezele și oricare alte sume datorate, în cazul în care împrumutatul nu își îndeplinește oricare din obligațiile asumate prin prezentul contract; să declare scadent prezentul credit împreună cu toate dobânzile aferente, comisioanele, spezele și oricare alte sume datorate, în cazul în care împrumutatul nu își îndeplinește oricare din obligațiile asumate prin celelalte contracte de credit încheiate sau care se vor încheia cu banca".

- clauza cuprinsă la punctul nr. 8.1, potrivit căreia "Nerespectarea de către împrumutat a oricăreia dintre obligațiile sale asumate prin prezentul contract și/sau contractele accesorii acestuia constituie caz de culpa. Constituie, de asemenea, caz de culpă în temeiul prezentului contract, nerespectarea clauzelor contractuale de către orice terță persoană obligată față de bancă în baza contractelor accesorii la acest contract".

Se solicita să se constate caracterul abuziv al următoarelor clauze cuprinse în actul adițional nr. x B, încheiat la data de 23.02.2006:

- art. 4 potrivit căruia:

"Clauzele privind dobânda din contractul de credit anterior menționat se modifică, având următorul conținut: La data încheierii prezentului contract dobânda curentă este de 10,1 % pe an și este variabilă. Dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile B., la care se adaugă 1,2 puncte procentuale".

- art. 5 lit. a) și d) prin care a fost modificat cuantumul comisionului de administrare, precum și cel al comisionului de rambursare anticipată.

Se solicită să se dispună obligarea pârâtelor la plata în favoarea reclamantei a echivalentului în RON de la data plății, a sumei de 1.580 Euro, sumă achitată cu titlu de comision de administrare și a sumelor ce vor fi achitate până la data soluționării litigiului, precum și să se dispună înlăturarea obligativității impusă de către pârâte de a achita comisionul de administrare în cuantum de 14,35 Euro lunar, modificat ulterior la 14,01 Euro, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat.

Se solicită obligarea pârâtelor la emiterea unui nou grafic de rambursare, în urma constatării nulității clauzelor contractuale privitoare la formula de calcul a dobânzii bancare precum și a celor privitoare la perceperea comisionului de administrare.

Se solicită obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1093/2015 din 29 octombrie 2015, Judecătoria Dej a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.

A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu B. S.A. - SUCURSALA DEJ, B. S.A. și a constatat caracterul abuziv al următoarelor clauze cuprinse în contractul de credit nr. x/23.02.2006:

Clauza cuprinsă la pct. 9 din contractul de credit care instituie comisionul de rambursare anticipată.

Clauza prevăzută la pct. 9 lit. b) "comision de administrare de 14,35 Euro lunar, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat prevăzută la pct. 1.

A constatat caracterul abuziv al următoarelor clauze cuprinse în Condițiile generale de creditare-anexa la contractul de credit bancar:

Clauza cuprinsa la punctul nr. 2.10.a potrivit căreia "Pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica dobânda, fără consimțământul împrumutatului, în funcție de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existent. Modificarea dobânzii curente (%) conduce la recalcularea dobânzii datorate".

Clauza cuprinsă la punctul nr. 3.3 potrivit căreia "Comisionul de rambursare anticipată se calculează asupra sumei rambursate anticipat".

Clauza cuprinsă la punctul nr. 3.7 potrivit căreia "Pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica nivelul comisioanelor, mai puțin procentul comisionului de urmărire riscuri, fără consimțământul împrumutatului. Nivelul comisioanelor se afișează la sediile băncii, cu excepția liniilor de credit, la care se comunică în scris prin scrisoare recomandata/extras de cont eliberat împrumutatului în mod gratuit, la ghișeele băncii".

Clauza cuprinsă la punctul nr. 3.9 potrivit căreia "Comisionul de administrare este în sumă fixă lunară și se calculează prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului prevăzută la pct. 1 din contract, procent care rămâne fix pe toată perioada de rambursare. Clientul achită comisionul de administrare lunar, odată cu rata de credit și dobânda. Comisionul de administrare se percepe integral, inclusiv pentru fracțiunile din lună."

Clauza cuprinsă la punctul nr. 7.7 lit. g) și h) potrivit cărora "Banca are dreptul: să declare scadente și plătibile toate celelalte credite acordate de bancă, împreună cu toate dobânzile aferente, comisioanele, spezele și oricare alte sume datorate, în cazul în care împrumutatul nu își îndeplinește oricare din obligațiile asumate prin prezentul contract; să declare scadent prezentul credit împreună cu toate dobânzile aferente, comisioanele, spezele și oricare alte sume datorate, în cazul în care împrumutatul nu își îndeplinește oricare din obligațiile asumate prin celelalte contracte de credit încheiate sau care se vor încheia cu banca".

Clauza cuprinsă la punctul nr. 8.1 potrivit căreia "Nerespectarea de către împrumutat a oricăreia dintre obligațiile sale asumate prin prezentul contract și/sau contractele accesorii acestuia constituie caz de culpă. Constituie, de asemenea, caz de culpă în temeiul prezentului contract, nerespectarea clauzelor contractuale de către orice terță persoană obligată față de bancă în baza contractelor accesorii la acest contract".

A constatat caracterul abuziv al următoarelor clauze cuprinse în actul adițional nr. x B, încheiat la data de 23.02.2006: art. 5 lit. a) și d) prin care a fost modificat cuantumul comisionului de administrare, precum și cel al comisionului de rambursare anticipată.

A respins cererea pentru constatarea caracterului abuziv al următoarelor clauze:

Clauzele cuprinse la punctul nr. 5 și 6 din contractul de credit bancar potrivit cărora:

"La data încheierii prezentului contract dobânda curentă este de 9,9 % pe an și este variabilă. Dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile B., la care se adaugă 2,9p.p. "Dobânda anuala efectivă (DAE), la data semnării prezentului contract, este de 11,24% pe an".

Clauza cuprinsă la punctul nr. 2.10.a potrivit căreia "Pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica dobânda, fără consimțământul împrumutatului, în funcție de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existent. Modificarea dobânzii curente (%) conduce la recalcularea dobânzii datorate."

Clauza cuprinsă la punctul nr. 2.10.b potrivit căreia "Pentru creditele cu dobândă variabilă, stabilită în funcție de un indice de referință LIBOR/EURIBOR, nivelul dobânzii se poate modifica în funcție de evoluția acestuia".

Clauzele cuprinse în actul adițional nr. x B, încheiat la data de 23.02.2006 art. 4 potrivit căruia: "Clauzele privind dobânda din contractul de credit anterior menționat se modifică, având următorul conținut: La data încheierii prezentului contract dobânda curentă este de 10,1 % pe an și este variabilă. Dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile B., la care se adaugă 1,2 puncte procentuale."

A dispus obligarea pârâtelor, în solidar, la plata în favoarea reclamantei a echivalentului în RON de la data plății, a sumei de 1.580 Euro, sumă achitată cu titlu de comision de administrare.

A dispus înlăturarea obligativității impusă de către pârâte în sarcina reclamantei de a achita comisionul de administrare în cuantum de 14,35 Euro lunar, modificat ulterior la 14,01 Euro, reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat.

A obligat pârâtele la emiterea unui nou grafic de rambursare, în urma constatării nulității clauzelor contractuale privitoare la perceperea comisionului de administrare.

A obligat pârâtele, în solidar, la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.480 RON.

Prin încheierea din 10 martie 2016, Judecătoria Dej a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. și, în consecință lămurește dispozitivul sentinței civile nr. 1093/2015 din 29 octombrie 2015 a Judecătoriei Dej, în sensul că la pagina 14 și 15 din dispozitiv se menționează:

Clauza cuprinsă la punctul nr. 2.10.a potrivit căreia "Pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica dobânda, fără consimțământul împrumutatului, în funcție de costul resurselor de creditare, noul procent de dobândă aplicându-se de la data modificării acestuia, la soldul creditului existent. Modificarea dobânzii curente (%) conduce la recalcularea dobânzii datorate."

Completează sentința civilă nr. 1093/2015 din 29 octombrie 2015 a Judecătoriei Dej astfel:

Dispune obligarea pârâtelor în solidar la plata în favoarea reclamantei a echivalentului în RON de la data plății, a sumei de 1.580 Euro, sumă achitată cu titlu de comision de administrare și a sumelor ce vor fi plătite până la data soluționării definitive a litigiului cu titlu de comision de administrare.

Dispune obligarea pârâtelor la emiterea unui nou grafic de rambursare, în urma constatării nulității clauzelor contractuale privitoare la perceperea comisionului de administrare.

Prin încheierea civilă FN/CC/2016 din 9 iunie 2016, Judecătoria Dej a respins cererea de completare a încheierii din 10 martie 2016, prin care s-a dispus lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 1093/2015 din 29 octombrie 2015 a Judecătoriei Dej.

Împotriva sentinței civile nr. 1093/2015 din 29 octombrie 2015, pronunțată de Judecătoria Dej, reclamanta A. și pârâta B. S.A. au declarat apel.

Împotriva încheierii din 10 martie 2016 a declarat apel pârâta B. S.A..

Împotriva încheierii FN/CC/2016 din 9 iunie 2016 a declarat apel reclamanta A..

Prin decizia civilă nr. 365/A/2017 din 13 martie 2017 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj s-au decis următoarele:

În ce privește aspectele soluționate în complet de divergență, respinge, cu majoritate de voturi, apelul formulat de apelanta B. S.A., în contradictoriu cu intimata A., împotriva sentinței civile nr. 1093/2015 pronunțată la 29 octombrie 2015 în dosarul nr. x/2015 de către Judecătoria Dej.

Cu opinia separată a domnului judecător C., în sensul admiterii apelul formulat de apelanta B. S.A., în contradictoriu cu intimata A., si schimbării în parte a sentinței atacate în sensul respingerii cererilor de constatare ca fiind abuzive a clauzelor prevăzute la pct. 9 privind comisionul de rambursare anticipată, pct. 9 lit. b) privind comisionul de administrare, pct. 3.3 din condițiile generale privind comisionul de rambursare anticipată, pct. 3.9 din condițiile generale privind comisionul de administrare, din contractul de credit nr. x/23.02.2006, art. 5 lit. a) și d) din actul adițional nr. x/13.08.2008, de restituire a comisionului de administrare și de obligare a pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare ca urmare a constatării nulității clauzei privind comisionul de administrare.

În ceea ce privește restul chestiunilor, respinge apelul formulat de apelanta B. S.A., în contradictoriu cu intimata A., împotriva sentinței civile nr. 1093/2015 pronunțate la 29 octombrie 2015 în dosarul nr. x/2015 de către Judecătoria Dej, respinge apelul formulat de apelanta B. S.A., în contradictoriu cu intimata A., împotriva încheierii pronunțate la 10 martie 2016 în dosarul nr. x/2015 de către Judecătoria Dej, pe care o păstrează în întregime.

Admite apelul formulat de apelanta A., în contradictoriu cu intimatele B. S.A. și B. S.A. SUCURSALA DEJ împotriva încheierii FN/2016 pronunțate la 9 iunie 2016 în dosarul nr. x/2015 de către Judecătoria Dej, pe care o schimbă în întregime în sensul că admite cererea de completare dispozitiv formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și B. S.A. SUCURSALA DEJ și completează dispozitivul sentinței civile nr. 1093/2015 pronunțate la 29 octombrie 2015 în dosarul nr. x/2015 de către Judecătoria Dej, în sensul că admite cererea de obligare a pârâtelor la emiterea unui nou grafic de rambursare în urma constatării nulității clauzelor privind formula de calcul a dobânzii bancare.

Admite apelul formulat de apelanta A., în contradictoriu cu intimatele B. S.A. și B. S.A. SUCURSALA DEJ, împotriva sentinței civile nr. 1093/2015 pronunțate la 29 octombrie 2015 în dosarul nr. x/2015 de Judecătoria Dej, pe care o schimbă în parte, în sensul constatării si a caracterului abuziv al frazei a 2-a din pct. 5 din contractul de credit nr. x/23.02.2006 privind formarea dobânzii curente din dobânda de referință variabilă care se afișează la sediile B. + 2,9 p.p., si al frazei a 2-a din pct. 4 din actul adițional nr. x/13.08.2008 privind formarea dobânzii curente din dobânda de referință variabilă care se afișează la sediile B. + 1,2 p.p.

Păstrează restul dispozițiilor sentinței civile nr. 1093/2015 pronunțate la 29 octombrie 2015 în dosarul nr. x/2015 de Judecătoria Dej.

Respinge cererea apelantei-intimate B. S.A. de obligare a intimatei-apelante A., la plata cheltuielilor de judecată în apel.

Obligă pe apelanta-intimată B. S.A. și pe intimata B. S.A. SUCURSALA DEJ la plata către intimata-apelantă A., a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, pârâtă B. S.A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, rejudecând pe fond, să fie respinsă în tot cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată. cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Tribunalului

Prin întâmpinarea depusă, la 8 ianuarie 2018, intimata-reclamantă A. a solicitat, în principal respingerea recursului ca inadmisibil, în raport de faptul că decizia recurată a fost pronunțată anterior adoptării și publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale a României nr. 369 din 30.05.2017, astfel că în ceea ce privește această decizie sunt aplicabile prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin răspunsul la întâmpinarea intimatei, depus la 21 februarie 2018, recurenta-pârâtă B. S.A. a solicitat înlăturarea susținerilor ca nefondate și admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar.

Recurenta B. S.A. a depus cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 97 alin. (1) C. proc. civ. și art. 483 alin. (4) teza I din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.

Prin notele de ședință depuse de intimata-reclamantă s-a invocat excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin rezoluția din 12 februarie 2018, Înalta Curte a dispus citarea părților pentru termenul din 15 martie 2018 pentru discutarea excepției de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată de intimata-reclamantă.

Prin încheierea din 24 mai 2018, Înalta Curte a admis cererea formulată de recurenta B. S.A. și a dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 97 pct. 1 și art. 483 alin. (4) teza I C. proc. civ., fiind suspendată judecata recursului până la soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale. Această încheiere fiind îndreptată, din oficiu, prin încheierea din 14 iunie 2018.

Prin Decizia nr. 727 din 8 octombrie 2020, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate ridicată de B. S.A. în dosarele nr. x/2015 și nr. y/2015 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă și constată că dispozițiile art. 97 pct. 1 și art. 483 alin. (4) teza întâi C. proc. civ. sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Prin rezoluția din 6 ianuarie 2021, Înalta Curte a dispus citarea părților pentru termenul din 18 februarie 2021, pentru discutarea excepției de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin notele scrise depuse, la 16 februarie 2021, recurenta-pârâtă B. S.A. arată că, în raport cu soluția pronunțată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 727 din 8 octombrie 2020, competența materială în soluționarea prezentei cauze aparține Curții de Apel Cluj.

La termenul de judecată din 18 februarie 2021, Înalta Curte a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului de față, asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., a reținut că instanța competentă să soluționeze recursul este Curtea de Apel Cluj.

Recursul declarat de pârâtă B. S.A. a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Specializat Cluj.

Prin adresa emisă la 20 noiembrie 2017, Tribunalul Specializat Cluj a înaintat dosarul având ca obiect recursul declarat de pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 365/A/2017 din 13 martie 2017 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, către Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind înregistrat la 24 noiembrie 2017.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ. "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...)."

Legea nr. 2/2013, de punere în aplicare a noului C. proc. civ., a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

O primă concluzie care se desprinde din cele prezentate anterior este în sensul că, în concepția legiuitorului, noul C. proc. civ. nu a mai deschis calea extraordinară de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în cereri evaluabile în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON.

În primă instanță, competența de soluționare a unor asemenea litigii a fost partajată între judecătorii și tribunale, în funcție de criteriul valoric, după cum rezultă din analiza art. 94 pct. 1 lit. k) și a) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.. astfel, judecătoriile soluționează, în primă instanță, cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, iar tribunalele - pe cele a căror valoare depășește acest nivel.

Hotărârile astfel pronunțate de către judecătorii au fost supuse apelului la tribunal și, întrucât noul C. proc. civ. nu a deschis calea de atac a recursului împotriva deciziilor date de tribunal în apel, nu a fost stabilită nicio normă de competență care să determine instanța căreia i-ar reveni atributul judecării recursurilor împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în asemenea condiții.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a deciziei nr. 369/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este neconstituțională.

În speță, hotărârea atacată a fost pronunțată la data de 13 martie 2017, deci anterior publicării deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale în Monitorul Oficial, așa încât efectele sus-menționatei decizii nu sunt aplicabile.

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege."

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

Prin urmare, textul art. 97 pct. 1 C. proc. civ. nu consacră exclusivitatea de competență a Înaltei Curți în soluționarea recursurilor, indiferent de instanța ce a pronunțat hotărârea supusă recursului.

Dimpotrivă, legea a limitat competența instanței supreme în soluționarea recursurilor îndreptate împotriva altor hotărâri decât cele ale curților de apel la cazurile de atribuire expresă a competenței; printre acestea din urmă, nu se poate identifica o prevedere expresă în sensul că Înalta Curte ar judeca și recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale, în apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți (cu titlu de exemplu, în caz de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale sau de soluționare a unor cereri de revizuire pentru contrarietate de hotărâri), în care Înaltei Curți îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei Secții, fie în Completul de 5 Judecători.

Astfel, dacă în mod expres art. 97 pct. 1 C. proc. civ. atribuie instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel, iar art. 497 C. proc. civ. impune soluția, în caz de casare, a trimiterii cauzei spre o nouă judecată instanței de apel, terminologia utilizată impune concluzia că instanța de apel nu poate fi tribunalul, ci doar curtea de apel.

Aceste considerente relevă că Înaltei Curți nu îi poate reveni competența de a soluționa recursuri împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale, în apel.

Desigur că potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ. "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", dar înțelesul acestor dispoziții trebuie să reiasă din decelarea intenției legiuitorului, care constă doar în explicitarea scopului recursului; de altfel, același scop îl urmărește și recursul soluționat de tribunale sau de curți de apel, astfel cum se prevede în art. 483 alin. (4) teza finală C. proc. civ., care conține norma de trimitere adecvată.

Având în vedere că, în speță, nu există o prevedere legală care să atragă competența Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea prezentului recurs, care vizează o hotărâre pronunțată de un tribunal, ca instanță de apel - ci, dimpotrivă, norme care exclud o asemenea competență, urmează ca excepția de necompetență materială a Înaltei Curți să fie admisă.

Totodată, se reține că prin Decizia nr. 727 din 8 octombrie 2020, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate ridicată de B. S.A. în dosarele nr. x/2015 și nr. y/2015 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, constatând că dispozițiile art. 97 pct. 1 și art. 483 alin. (4) teza întâi C. proc. civ. sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Așadar, în aplicarea dispozițiilor legale enunțate și în raport cu decizia Curții Constituționale, instanța competentă de a soluționa calea extraordinară de atac a recursului este Curtea de Apel Cluj, aceasta fiind instanța mai mare în grad față de instanța care a pronunțat decizia în apel, respectiv Tribunalul Specializat Cluj.

Astfel, în aplicarea acestei norme, față de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competența de soluționare a recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate în apel de către Tribunalul Specializat Cluj revine instanței ierarhic superioare, respectiv Curții de Apel Cluj, motiv pentru care, Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cererii în favoarea acestei instanțe.

În conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ. hotărârea de declinare a competenței sau de stabilire a competenței pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța de trimitere.

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Specializat Cluj, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Cluj, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 365/A/2017 din 13 martie 2017 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. și intimata-pârâtă B. S.A. SUCURSALA DEJ, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2021.