ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 388/2021

Ședința publică din data de 17 februarie 2021

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, secția Civilă la 31.07.2019, reclamantul A.I. A. a chemat în judecată pe pârâta Comuna Gârbou, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să oblige pârâta să-i plătească suma de 20.489 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de dirigenție de șantier prestate, precum și suma de 4.302 RON, cu titlu de penalități de întârziere, în baza contractului de servicii nr. x/16.12.2014.

Prin sentința civilă nr. 850/17.10.2019, Tribunalul Sălaj, secția Civilă a respins ca nefondată acțiunea.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 245/16.06.2020, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a admis apelul și a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor de 20.489 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de dirigenție de șantier, de 4.302 RON, cu titlu de penalități și de 2.707,87 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel.

În motivare, după prezentarea situației de fapt, a susținut că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 1.270 C. civ., precum și cele ale art. 1.720 alin. (2) C. civ., apreciind că decizia Curții de Conturi, cu referire la măsura de la pct. 1.1.7, reprezintă o cauză autorizată de lege prin care se modifică sau încetează un contract.

În continuare, recurenta a redat conținutul prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) și art. 64 din Legea nr. 94/1992.

Cea de-a doua critică vizează aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 1.281 raportat la art. 1.271 C. civ., în argumentarea căreia recurenta a relevat caracterul obligatoriu a deciziei Curții de Conturi, astfel că schimbarea survenită după încheierea contractului obligă părțile contractante să negocieze în vederea adaptării sau încetării contractului.

A treia critică se referă la greșita interpretare a prevederilor art. 2 din H.G. nr. 363/2010, având în vedere că reclamantul este un terț față de raportul juridic existent între pârâtă și Camera de Conturi Sălaj, precum și culpa sa ce constă în plata către reclamant a unor sume de bani mai mari decât îi permitea legea, cu depășirea costului standard.

Potrivit recurentei, instanța de apel nu a ținut cont de rolul constituțional pe care îl are Curtea de Conturi, conform art. 140 din Constituția României, sens în care a invocat decizia nr. 30/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și nulității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului.

Excepțiile au fost respinse astăzi, în ședință publică, în considerarea argumentelor prezentate în practicaua prezentei decizii.

Înalta Curte a invocat, din oficiu, motivul de recurs de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., asupra căruia reține următoarele:

Obiectul pricinii constă în pretențiile reclamantului, care solicită ca pârâta să fie obligată să-i plătească suma de 20.489 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de dirigenție de șantier prestate, la care se adaugă și penalitățile de întârziere în cuantum de 4.302 RON.

Relațiile contractuale dintre reclamant, în calitate de prestator, și pârâtă, în calitate de autoritate contractantă, se întemeiază pe contractul de servicii nr. x/16.12.2014, având ca obiect servicii de dirigenție pentru execuția lucrării "Modernizare Drum Comunal DC 45: Gîrbou-Popteleac-Calacea, Comuna Gîrbou, km 0+000-7+000, Județul Sălaj" și o valoare de 69.800 RON fără T.V.A., din care, conform susținerilor reclamantului, s-a achitat doar suma de 49.311 RON; contractul în discuție a fost încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006.

La 26.05.2016, O.U.G. nr. 34/2006 a fost abrogată și a intrat în vigoare noul pachet legislativ în domeniul achizițiilor publice, compus din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale, Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii, care transpun în legislația națională prevederile noilor Directive europene în materie adoptate la nivelul anului 2014, precum și Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în domeniul achizițiilor publice, complementară celorlalte trei.

Așadar, dată fiind abrogarea O.U.G. nr. 34/2006 și având în vedere data declanșării prezentului litigiu, 31.07.2019, calea de atac se va determina, potrivit art. 24 C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile noii legi de procedură, Legea nr. 101/2016.

Prin Decizia nr. 40/18.05.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, interpretând art. 55 alin. (3), raportat la art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor (în forma în vigoare anterior modificării prin O.U.G. nr. 23/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizițiilor publice), a stabilit că "Hotărârea pronunțată în primă instanță în procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanța ierarhic superioară, secția sau completul specializat în litigii cu profesioniști, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016".

Așadar, calea de atac prevăzută de art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, astfel cum au fost interpretate, în interesul legii, prin Decizia nr. 40/18.05.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, era recursul.

De aceea, soluționând cauza în complet de apel, instanța de prim control judiciar a încălcat aceste dispoziții legale și a pronunțat decizia atacată fără să fi fost alcătuită potrivit legii; așa fiind, este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul, să caseze decizia atacată și să trimită cauza spre o nouă judecată curții de apel, în completul prevăzut de lege pentru judecata recursurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Comuna Gârbou împotriva deciziei civile nr. 245/16.06.2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Casează decizia civilă atacată și trimite cauza curții de apel, spre o nouă judecată în completul prevăzut de lege pentru judecata recursurilor.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 februarie 2021.