ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 302/2021

Ședința publică din data de 10 februarie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință de la 4 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea formulată de apelanta-pârâtă A. S.A., prin A. S.A. BARCELONA SUCURSALA BUCUREȘTI, în contradictoriu cu intimații-pârâți ASOCIEREA B. - A., COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI și cu intimata-reclamantă C. S.R.L.

În baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecății cauzei având ca obiect apelul formulat de apelanta-pârâtă A. S.A., prin A. S.A. BARCELONA SUCURSALA BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 161 din 23 ianuarie 2018 și a încheierii de ședință din data de 07.11.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția VI a civilă în dosarul nr. x/2014, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2013 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Recurenta-reclamantă C. S.R.L. a declarat recurs împotriva acestei încheieri, aducând în susținere următoarele argumente:

Instanța de apel a admis cererea de suspendare a cauzei având în vedere că dosarul nr. x/2013 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ si Fiscal are ca obiect și cererea conexă (dosar inițial nr. x/2014), promovată de apelanta - pârâta F. C. civ. împotriva C.N.A.I.R., prin care a solicitat plata sumei de 11.936.379,68 RON plus T.V.A., în sumă de 2.864.731 RON, reprezentând un procent de 40% (corespunzător cotei deținute în asociere) din lucrările suplimentare executate la proiectul nr. 08/122/5IR, obiect 5 si obiect 6.

În acest sens, recurenta-reclamantă arată că dezlegarea prezentei cauze nu depinde de soluția care urmează a fi pronunțată în dosarul nr. x/2013 Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ si Fiscal, întrucât raporturile juridice sunt diferite. Într-adevăr, se arată, apelanta-pârâtă F. C. civ. recunoaște executarea lucrărilor suplimentare de către C. S.R.L. și obligația de plată a sumei de 1.157.123,89 RON în dosarul nr. x/2014, conexat la dosarul nr. x/2013, solicitând 40% din contravaloarea acestor lucrări suplimentare, care rezultă și din centralizatorul financiar al obiectului 6, însă această obligație de plată s-a născut în sarcina sa în baza contractului nr. x/12.05.2008.

Potrivit recurentei-pârâte, având în vedere faptul că C. S.R.L. a încheiat contractul nr. x/12.05.2008 cu Asocierea în participațiune B./A., rezultă că subzistă răspunderea solidară a asociaților față de C. S.R.L. pentru obligațiile decurgând din încheierea acestui contract, conform dispozițiilor art. 253 Codul comercial (aplicabil în cauză). Față de aceste considerente, recurenta apreciază că nu are nicio relevanță cine este beneficiarul final al lucrărilor sau cine a contractat lucrările față de beneficiarul final C.N.A.I.R., ci numai raporturile juridice născute în urma încheierii contractului nr. x/12.05.2008.

În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 414 C. proc. civ.

Intimata A. S.A., prin A. S.A. BARCELONA - Sucursala București, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte a luat în examinare excepția nulității recursului, în conformitate cu prevederile art. 248, raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., reținând următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, partea care a exercitat calea de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Astfel, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanța are obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerința nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, la modalitatea în care au fost administrate și analizate probele, precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Este de amintit că, instanța de apel, ca instanță devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate, în sensul unei reevaluări a situației de fapt.

Este de subliniat că recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs verificând dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale.

Se reține că recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al titularului căii de atac cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

În expunerea argumentelor, recurenta a prezentat litigiul existent între părți, a redat dinamica raporturilor juridice existente între părți și și-a exprimat nemulțumirea față de soluția pronunțată de instanța de apel prin încheierea atacată, fără a aduce, în concret, critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în art. 488 C. proc. civ.

Motivele de recurs trebuie să vizeze critica hotărârii recurate, iar nu doar reiterarea susținerilor de la judecata în instanța de prim control judiciar devolutiv. Prin urmare, toate susținerile recurentei prezentate drept motive de recurs care nu conțin critici în sens propriu asupra deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți făcute în fața instanței de apel și care și-au primit o rezolvare prin hotărârea atacată, nu pot constitui o motivare legală a recursului.

Din analiza motivelor expuse de recurentă nu se pot desprinde greșelile identificate și imputate instanței de apel și nici încadrarea acestora în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În speță, nu se poate considera că afirmațiile din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ.. Acestea trebuie interpretate în sensul formulării unei argumentații juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanța de apel în legătură cu dispozițiile legale menționate, instanța de recurs neputându-se substitui părții, în sensul de a completa deductiv argumentația căii de atac.

Criticile expuse de recurentă nu pot fi încadrate și analizate prin prisma dispozițiilor care conțin o enumerare expresă și limitativă a motivelor de recurs, prin dispoziții speciale, de strictă interpretare, nefiind posibilă o devoluare a fondului, cum se solicită, în realitate, prin modul în care a fost concepută motivarea căii de atac.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural, respectiv atunci când nu se arată și nu se dezvoltă motivele de nelegalitate. Aceasta este situația în speță, din moment ce susținerile recurenților vizează netemeinicia afirmată a soluției de respingere a cererii de chemare în judecată, soluție dispusă în apel.

Criticile nu pot fi încadrate din oficiu în condițiile art. 489 alin. (2), (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., nefiind identificate nici alte motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu.

Reținând că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că, recursul nu este motivat în raport cu cerințele art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancțiunea nulității recursului, în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, văzând că recurenta nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată de intimată prin întâmpinare și va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă C. S.R.L., în insolvență, prin administrator special D., împotriva încheierii de ședință de la 4 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă A. S.A. PRIN A. S.A. BARCELONA SUCURSALA BUCUREȘTI prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă C. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL D. și PRIN LICHIDATOR JUDICIAR E. S.P.R.L. împotriva încheierii din 4 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 februarie 2021.