ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 281/2021

Ședința publică din data de 10 februarie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Societatea Națională de Transport Gaze Naturale "TRANSGAZ" S.A., Orașul Pantelimon prin Primar, B. (primarul orașului Pantelimon), C. și D., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâților în solidar la plata: sumei de 371.821 RON, reprezentând daune materiale și morale pentru imposibilitatea de finalizare a construcției, a folosirii/întrebuințării, dar și a beneficiului nerealizat cu privire la imobilul proprietatea reclamantei, situat în orașul Pantelimon, str. x, tarlaua x, parcela x, jud. Ilfov, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de pârâți, plus dobânda legală, a cheltuielilor de judecată (taxă judiciară de timbru, onorariu avocat etc.).

Prin încheierea de ședință din data de 20.05.2016, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale (denumită de respectiva instanță "funcțională"), invocată din oficiu și a înaintat dosarul secției a VI-a Civile a Tribunalului București pentru soluționare.

Cauza a fost înregistrată la data de 31.05.2016, sub nr. x/2016*, pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Prin sentința civilă nr. 2926 din 2 august 2017, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a respins excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive invocate de pârâții C. și D. ca neîntemeiate; a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamantă ca neîntemeiată; a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată; a obligat reclamanta la plata sumei de 3.600 RON către pârâta C., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1998 A din 29 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă s-a admis apelul declarat de apelanta A.; s-a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că: s-a admis excepția de nelegalitate; s-a constatat nelegalitatea autorizației de construire nr. x/14.04.2015 emisă de primarul orașului Pantelimon; a obligat în solidar pârâții Orașul Pantelimon, B. și C. la plata către reclamantă a sumei de 168.115,5 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, a dobânzii legale penalizatoare aferente, calculate de la data de 14.03.2016 până la data plății efective, precum și a sumei de 6.467,31 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță; s-a respins în rest, ca neîntemeiată, cererea formulată în contradictoriu cu acești pârâți; s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul D.; s-a înlăturat dispoziția de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată către pârâta C.; s-a menținut în rest dispozițiile sentinței apelate; au fost obligați intimații-pârâți Orașul Pantelimon, B. și C. la plata către reclamantă a sumei de 1.116,82 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel; s-a respins, ca neîntemeiată, cererea intimatei-pârâte C. privind cheltuielile de judecată; au fost obligat intimații-pârâți Orașul Pantelimon, B. și C. la plata către stat a sumei de 1.116,82 RON, reprezentând o parte din suma pentru care apelanta-reclamantă a beneficiat de reducerea taxei de timbru. Suma de 1294,77 RON, din totalul de 2.411,6 RON pentru care apelanta-reclamantă a beneficiat de reducerea taxei de timbru, rămâne în sarcina statului.

Împotriva deciziei civile nr. 1998 A din 29 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă au declarat recurs fiecare, Orașul Pantelimon prin Primar și C..

În motivarea cererii de recurs, Orașul Pantelimon prin Primar consideră că în mod eronat instanța de apel a reținut faptul că prejudiciul există și este cert și actual.

Recurentul-pârât arată că obiectul cererii îl reprezintă contravaloarea construcției edificate de reclamantă în baza autorizației de construire cât și daune morale pentru imposibilitatea de finalizare a construcției, a folosirii întrebuințării, dar și a beneficiului nerealizat cu privire la imobilul proprietatea reclamantei situat în orașul Pantelimon, str. x, tarlaua x, parcela x, jud. Ilfov.

De asemenea, recurentul-pârât arată că numai în măsura în care s-ar fi solicitat anularea autorizației de construire și demolarea construcției edificate și s-ar fi realizat în concret acest lucru, prejudiciul cauzat reclamantei A. ar fi fost cert, actual, determinabil și evident. Or, atâta timp cât nu s-a dispus de către o instanță de judecată anularea autorizației de construire și demolarea construcției edificate abuziv nu se poate vorbi de existența unui prejudiciu cert în patrimoniul reclamantei.

Instanța de apel - arată recurentul-pârât - și-a fundamentat decizia de admitere a apelului reclamantei pe unele susțineri ce nu au legătură cu prezenta cauză, respectiv, a reținut că în prezent față de Ordinul nr. 118/2013 al președintelui ANRE și Legii nr. 123/2012, posibilitatea de continuare a lucrărilor de către apelanta-reclamantă nu poate fi avută în vedere, fiind nelegală. Recurentul-pârât face precizarea că lucrările de construire pot continua față de adresa din 7 septembrie 2016 depusă de Transgaz S.A. la solicitarea reclamantei A..

Față de înscrisurile depuse de către reclamantă, arată recurentul, nu se poate reține că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1349 C. civ., respectiv fapta ilicită, vinovăția cu care a fost săvârșită, prejudiciul cauzat și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.

Recurenta C. după expunerea situației de fapt critică decizia recurată din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., respectiv instanța de apel a încălcat excepția regulilor de procedură din materia contenciosului administrativ, a încălcat prevederile art. 478 alin. (3) din C. proc. civ. referitoare la interdicția de a schimba cauza acțiunii în cadrul apelului, a schimbat sarcina probei de la reclamantă la pârâți, încălcând regulile de procedură prevăzute de art. 249 din C. proc. civ.

Recurenta critică decizia atacată și din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 reținând că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a normelor de drept material privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, iar obligația pârâților de a-i plăti reclamantei contravaloarea unui bun care se afla în patrimoniul acesteia echivalează cu o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei în dauna pârâților.

Intimata A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursurilor, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursurilor.

Intimata Societatea Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. a solicitat respingerea recursului declarat de C..

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. a dispus efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, acesta a fost redactat și comunicat părților.

Prin încheierea din 18 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în complet de filtru a admis excepția nulității recursului declarat de Orașul Pantelimon prin Primar și a admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă C.; s-a acordat termen de judecată la 27 ianuarie 2021.

Examinând decizia atacată în limitele controlului de legalitate în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

În ceea ce privește recursul declarat de Orașul Pantelimon prin Primar, Înalta Curte de Casație și Justiție va analiza cu prioritate față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. excepția nulității recursului invocată de intimata A. prin întâmpinare.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însuși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5) aplicabile și în recurs.

Așadar, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul acestuia trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancțiunea nulității pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Simpla nemulțumire a recurentului cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recurentul-pârât prin criticile invocate care vizează eventuala solicitare de anulare a autorizației de construire și demolarea construcției edificate precum și cele care privesc posibilitatea de continuare a lucrărilor de construcție față de adresa din 7 septembrie 2016 depusă de Transgaz S.A., tinde la o cenzurare a aprecierii date de instanță mijloacelor de probă și la o nouă judecată a fondului. Or, trimiterea pe care o face recurentul-pârât la situația de fapt este incompatibilă cu calea de atac extraordinară a recursului în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei.

Totodată, în ceea ce privește critica referitoare la faptul că nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale cum sunt prevăzute de art. 1349 C. civ., față de înscrisurile depuse de reclamantă, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu reprezintă o critică de nelegalitate din moment ce recurentul-pârât tinde la cenzurarea aprecierii făcute de instanța de apel a situației de fapt.

Recurenta C. prin cererea de recurs a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 488 pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Din această perspectivă recurenta a criticat decizia recurată precizând că instanța de apel a încălcat regulile de procedură din materia contenciosului administrativ și a dispozițiilor art. 478 alin. (3) și art. 249 din C. proc. civ.

Față de efectele pe care le produc criticile încadrate de către recurentă în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va analiza cu prioritate critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 478 alin. (3) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 478 alin. (3) C. proc. civ., în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 371,821 RON reprezentând daune materiale și morale pentru imposibilitatea de finalizare a construcției, a folosirii/întrebuințării, dar și a beneficiului nerealizat cu privire la imobil ca urmare a faptei ilicite săvârșite de pârâți, dobânda legală și cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamanta a apreciat că daunele materiale în sumă de 169.321 RON reprezintă toate sumele avansate pentru obținerea documentațiilor necesare emiterii certificatului de urbanism și ulterior a autorizației de construire, a tuturor avizelor solicitate, a întocmirii documentației necesare eliberării PUD-ului, a planurilor întocmite, iar daunele morale în cuantum de 202.500 RON reprezintă lipsa de folosință a imobilului în scop personal și nu numai, precum și beneficiul nerealizat față de imposibilitatea de a valorifica imobilul total sau parțial.

Prin adresa depusă la data de 25 septembrie 2019, la solicitarea instanței de apel din 2 noiembrie 2018, apelanta a arătat că prejudiciul material este de 168,480,5 RON și constă atât în sumele avansate pentru obținerea documentațiilor necesare emiterii certificatului de urbanism, a autorizației de construire, a tuturor avizelor solicitate, cât și a sumelor avansate pentru realizarea construcției.

Este adevărat că, judecata din apel se referă la o nouă judecată în fond a întregii cauze, însă instanța analizează, potrivit art. 478 alin. (3) C. proc. civ., tot ceea ce s-a supus judecății în primă instanță, fără a schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe, calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și fără a primi pretenții noi.

Față de faptul că prin adresa depusă de către apelantă la data de 29 septembrie 2019, aceasta a fundamentat pretenții noi în apel, respectiv suma avansată pentru realizarea construcției, conducând la schimbarea cauzei corespunzătoare pretențiilor noi, rezultă că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 478 alin. (3) C. proc. civ.

În consecință, în rejudecare instanța de apel trebuie să analizeze și să soluționeze apelul declarat respectând limitele învestirii sale, dând efect dispozițiilor art. 478 alin. (3) C. proc. civ.

Față de efectul produs prin analiza acestei critici încadrată în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că nu se mai impune analiza celorlalte critici invocate de către recurentă prin cererea de recurs.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 496 și art. 497 C. proc. civ. va anula recursul declarat de recurentul-pârât Orașul Pantelimon prin Primar și va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C., va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Potrivit art. 501 alin. (3) C. proc. civ., după casare, instanța de fond va judeca din nou, în limitele casării și ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-pârât ORAȘUL PANTELIMON, prin PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 1998A din 29 noiembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C. împotriva deciziei civile nr. 1998A din 29 noiembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Casează decizia atacată și trimitere cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 10 februarie 2021.