ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2630/2020

Ședința publică din data de 17 decembrie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată pe rolul Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Iași la 31.05.2019 sub dosar nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. a solicitat ca în baza probatoriilor ce se vor administra să fie obligată pârâta la plata următoarelor sume:

- 31.963,39 RON reprezentând contravaloarea facturi fiscale neachitate emise în baza contractelor nr. x/04.03.2014 și nr. y/04.03.2014;

- 40.567,93 RON, reprezentând penalități de întârziere, calculate de la scadența fiecărei facturi emisă în baza contractelor sus menționate până la data de 15.10.2018;

- obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de arbitrare;

Prin hotărârea arbitrală nr. 6 din 23.10.2019, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Iași de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Iași în dosarul nr. x/2019 s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. și, pe cale de consecință, a fost obligată pârâta să achite reclamantei următoarele sume: 31.963,39 RON reprezentând contravaloare facturi fiscale neachitate emise în baza contractelor nr. x/04.03.2014 și nr. y/04.03.2014; 40.567,93 RON reprezentând penalități, calculate de la scadența fiecărei facturi emisă în baza contractelor sus menționate până la data de 15.10.2018; suma de 1.099,92 RON cu titlu de cheltuieli de arbitrare;

Împotriva sentinței arbitrale, S.C. B. S.R.L. a formulat, la 20.01.2020, acțiune în anularea hotărârii arbitrale, înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția Civilă, sub nr. x/2020.

Prin sentința civilă nr. 19/2020 din 04.06.2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă a fost respinsă acțiunea în anulare formulată de S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței arbitrale nr. 6 din 23.10.2019, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Iași în dosarul nr. x/2019 ca nefondată pentru motivul prevăzut de art. 608 lit. d) C. proc. civ.

A fost respinsă cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimata S.C. A. S.R.L..

Împotriva sentinței civile nr. 19/2020 din 04.06.2020 a declarat recurs reclamanta S.C. B. S.R.L..

Prin memoriul de recurs, S.C. B. S.R.L., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate raportat la 608 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. și, trimiterea cauzei spre rejudecare.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este apreciat de către recurentă a fi incident în cauză, întrucât, instanța arbitrală a lipsit-o de deptul de a-și face apărare în cauză, inclusiv de a depune întâmpinare și probe care urmau a fi administrate, precum și depunerea de concluzii scrise, prin respingerea cererii de amânare a cauzei, motivat de primirea citației foarte târziu.

În susținerea nelegalității sentinței, se învederează faptul că se impune casarea acesteia și din perspectiva faptului că a fost pronunțată și cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. raportat la soluționarea fondului cauzei, în raport de analiza superficială a modului de soluționare a capătului de cerere privind penalitățile de întârziere, care au fost acordate fără a se face aplicarea dispozițiilor art. 1541 C. civ.

Pentru aceste motive recurenta se solicită îndreptățită să solicite admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin întâmpinarea depusă la 01.09.2020, intimata S.C. A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat împotriva sentinței atacate.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte a reținut că recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. B. S.R.L. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

În prealabil, se cuvine subliniat că desființarea unei hotărâri arbitrale este permisă numai pentru motivele prevăzute de art. 608 C. proc. civ. care vizează nelegalitatea acestei hotărâri, derivată din încălcări de ordin procedural sau dacă hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții legale cu caracter imperativ ori daca hotărârea s-a fondat pe dispoziții legale declarate, în anumite condiții, neconstituționale, fiind nepermis, așadar, un control jurisdicțional care să vizeze chestiuni de fond sau de netemeinicie a hotărârii arbitrale.

În consecință, motivul de recurs care poate fi analizat vizează încălcarea, de către instanța de judecată, a unor reguli de procedură care sunt sancționate cu nulitatea actelor procedurale; mai precis, recurenta a susținut că a fost încălcat principiul dreptului la apărare, deoarece instanța de judecată a lipsit-o de dreptul de a-și face apărare în cauză, inclusiv de a depune întâmpinare și probe care urmau a fi administrate și nu a încunoștiințat-o de intenția de a judeca acțiunea arbitrală în fond, și nu i-a oferit posibilitatea de a depune concluzii scrise.

Cu referire la incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susține greșita aplicare a legii de către instanța de fond ce vizează dezlegarea motivului de anulare reglementat de art. 608 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. care privește nelegala citare a recurentei în cadrul procedurii arbitrale.

Această susținere este nefondată, întrucât condiția cerută de textul de lege citat, privind neconformitatea procedurii citării la termenul la care au avut loc dezbaterile nu a fost demonstrată.

Motivul de desființare a hotărârii arbitrale prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. sancționează încălcarea principiilor fundamentale ale procesului civil prin lipsa de citare sau printr-o nelegală citare.

În arbitraj citarea și comunicarea actelor de procedură urmează, în principal, dispozițiile din dreptul comun procesual (art. 153 alin. (2), art. 156-158, art. 161-162, art. 166-173, art. 229-230 C. proc. civ.).

De asemenea, Cartea a IV-a din C. proc. civ. conține o serie de dispoziții cu privire la citarea și prezentarea părții în litigiul arbitral care se completează în mod corespunzător cu dispozițiile de drept comun privind citarea părților.

Desfășurarea procedurii arbitrale nu implică în mod obligatoriu prezența părților la dezbateri, sigura cerință fiind ca acestea să fie legal citate.

Revenind la motivul privind desființarea hotărârii arbitrale, se reține că neconformitatea procedurii citării acoperă toate situațiile de la omisiunea citării până la neîndeplinirea ei în termenul prevăzut de art. 580 C. proc. civ.

Din examinarea actelor dosarului arbitral se constată că potrivit dispozițiilor art. 578 C. proc. civ. primul termen de judecată a fost stabilit la 30.09.2020.

La primul termen de judecată, tribunalul arbitral în temeiul dispozițiilor art. 584 alin. (1) C. proc. civ. a admis cererea pentru lipsă de apărare formulată de pârâta S.C. B. S.R.L. și a acordat un nou termen de judecată la 23.10.2019.

În ceea ce privește respectarea dispozițiilor art. 580 C. proc. civ. se constată că potrivit dovezii existentă la dosarul arbitral pârâta S.C. B. S.R.L. a primit citația pentru noul termen de judecată la data de 08.10.2019.

Din perspectiva cerințelor impuse de dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., se constată că recurenta nu a invocat nicio neregularitate de ordin procedural ce ar putea conduce la nulitatea hotărârii arbitrale, având în vedere că din considerentele expuse nu reiese neconformitatea procedurii citării pentru termenul la care au avut loc dezbaterile, iar înscrisurile atașate acțiunii în anulare au fost comunicate părții pentru termenul de judecată de la 30.09.2019.

Cu privire la temeinicia motivului de anulare derivând din nemotivarea hotărârii arbitrale, sub aspectul modului de soluționare al capătului de cerere privind penalitățile de întârziere, Înalta Curte va analiza dacă reclamanta formulează, în realitate, critici de legalitate sau critici de temeinicie.

Astfel, acțiunea in anulare hotărârii arbitrale este expresia dreptului de acces al părții la jurisdicția statală potrivit limitelor sale de exercitare impuse prin art. 608 si următoarele C. proc. civ.

În această ordine de idei, acțiunea in anularea hotărârii arbitrale nu poate fi considerată o cale de atac de reformare si nici o procedură alternativă de rejudecare în fond a cauzei, atunci când părțile se declară nemulțumite de hotărârea dată în arbitraj.

Astfel, hotărârea unei instanțe arbitrale - act jurisdicțional de origine privată - nu poate fi desființată decât pentru motivele exhaustiv enumerate de art. 608 C. proc. civ., fiind de remarcat că niciunul dintre acestea nu se referă la greșita judecată a procesului în fapt sau în drept. Controlul statal realizat asupra hotărârii arbitrale este unul de legalitate, iar nu unul de temeinicie, iar aceasta nu reprezintă o sustragere nejustificata a actului de jurisdicție arbitrală de la controlul exercitat de către o instanță statală, ci rezidă în natura contractuală a arbitrajului si obligativitatea actului emanat de la instituția de arbitraj la care părțile au consimțit să apeleze.

Înalta Curte consideră ca hotărârea arbitrală este motivată, contrar afirmațiilor reclamantei, iar criticile formulate de către parte nu justifică aprecierea că hotărârea este nemotivată, adică de natură să nu facă inteligibil raționamentul care a justificat soluția, ci reclamă o chestiune care ține de stilul judiciar, în mod exclusiv.

Pe de altă parte, nemulțumirea reclamantei care, în această modalitate sintetică de prezentare a considerentelor hotărârii arbitrale defavorabile, se simte nedreptățită nu poate fi remediată în această procedură și nu se poate proceda la o reevaluare a fondului si la o cântărire a valorii argumentelor si probelor reclamantei, deoarece procedura de judecată permite acest lucru exclusiv în măsura în care motivele de nulitate sunt întemeiate si justifică anularea actului arbitral, conform art. 613 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, criticile referitoare la fondul cauzei, sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 1541 C. civ. și reducerii cuantumului penalităților la nivelul obligației principale, ar putea fi avute în vedere în cazul anulării sentinței arbitrale și în situația reținerii cauzei pe fond la Curtea de Apel.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 19/2020 din 04 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 19/2020 din 04 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2020.