ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1674/2020

Ședința publică din data de 23 septembrie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 13 iunie 2016 pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, reclamanta A. S.A. GALAȚI, societate în insolvență, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., obligarea acesteia la plata sumei de 410.831,80 RON, reprezentând rest rămas de achitat în sarcina pârâtei din contravaloarea facturilor fiscale nr. x/26.04.2013, nr. y/26.04.2013, nr. z/10.05.2013 și nr. 100381/10.05.2013, ca urmare a intervenirii compensării legale.

Prin sentința arbitrală nr. 26 din 28 februarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional a respins apărarea pârâtei B. S.A. privind invaliditatea clauzei compromisorii, ca neîntemeiată; a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta B. S.A., ca neîntemeiată; a admis cererea de arbitrare a reclamantei A. S.A. GALAȚI și a obligat pârâta B. S.A. la plata către reclamanta A. S.A. GALAȚI a sumei de 410.831,80 RON cu titlu de lucrări executate și neachitate. A obligat pârâta B. S.A. la plata sumei de 23.993,97 RON reprezentând cheltuieli de arbitrare, din care 814 RON taxă de înregistrare și 23.179,97 RON taxă arbitrală.

La 4 mai 2018, B. S.A. a formulat, în temeiul art. 608 alin. (1) lit. a) și h) C. proc. civ., acțiune în anulare împotriva sentinței arbitrale nr. 26 din 28 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2018

Prin sentința civilă nr. 22/F din 2 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de petenta B. S.A., în contradictoriu cu intimata A. S.A.

Împotriva sentinței civile nr. 22/F din 2 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, B. S.A. a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Recurenta se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. care prevăd că hotărârea poate fi casată când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Se susține, în esență, nelegalitatea sentinței atacate motivat de aplicarea greșită a prevederilor Regulamentului CE nr. 1346/2000 și încălcarea dispozițiilor art. 1270 C. civ.

Intimata A. S.A. prin administrator special C. și prin administrator judiciar D. a formulat întâmpinări prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinări.

În cauză a fost întocmit, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., raportul asupra admisibilității recursului, în cuprinsul căruia s-a apreciat că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din 15 mai 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părți, cu mențiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurenta B. S.A. a formulat un punct de vedere la raport, prin care a arătat că recursul este admisibil deoarece dispozițiile art. 27 C. proc. civ., care statuează faptul că hotărârile rămân supuse căilor de atac sub care a început procesul, fac trimitere la momentul la care fost învestită curtea de apel cu acțiunea în anulare, respectiv 4 mai 2018, și nu la data învestirii unui tribunal arbitral cu o cerere de arbitrare.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 23 septembrie 2020.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a analiza, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului, față de care constată următoarele:

Dispozițiile art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea în limitele competenței atribuite prin lege fiind de ordine publică.

În speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 613 C. proc. civ. privind judecata acțiunii în anulare, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii arbitrale, respectiv la 13 iunie 2016.

Potrivit dispozițiilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ., "Hotărârile curții de apel, pronunțate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului", alin. (3) din text referindu-se la hotărârea de admitere a acțiunii în anulare:

"Admițând acțiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală și, …".

Din interpretarea per a contrario a acestor dispoziții, rezultă că hotărârile prin care a fost respinsă acțiunea în anulare nu sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, atare hotărâre nemaifiind susceptibilă de altă cale de atac, ea fiind definitivă.

În speță, recurenta-reclamantă B. S.A. a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 22/F din 2 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, hotărâre cu caracter definitiv, pronunțată în condițiile art. 608 alin. (1) C. proc. civ., în soluționarea acțiunii în anularea hotărârii arbitrale, sentință prin care fusese respinsă ca neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de aceeași parte împotriva sentinței arbitrale nr. 26 din 28 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

Or, în raport cu prevederile legale evocate, se constată că această hotărâre are caracter definitiv de la pronunțarea sa, conform dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 coroborate cu art. 613 alin. (4) din C. proc. civ., și, prin urmare, sentința dată în acțiunea în anularea hotărârii arbitrale nu întrunește condiția cerută de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., situație în care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în această ipoteză exercitarea căii extraordinare de atac fiind inadmisibilă.

Prin art. 1

1

din O.U.G. nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și a unor acte normative conexe, introdus prin punctul 2 din Legea nr. 17/2017, începând cu 24.03.2017, s-a stipulat că:

"La articolul 613, alin. (4) se modifică și va avea următorul cuprins: (4) Hotărârea curții de apel prin care se soluționează acțiunea în anulare este supusă recursului".

În aceste condiții, devine incidentă dispoziția tranzitorie privind legea procesuală aplicabilă, respectiv, art. 27 C. proc. civ., care prevede că:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

Astfel, această nouă formă a textului art. 613, alin. (4) C. proc. civ. nu este aplicabilă în prezenta cauză, în condițiile în care procesul arbitral a început la 13 iunie 2016, iar Legea nr. 17/2017 din 17 martie 2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și a unor acte normative conexe, a fost publicată în Monitorul Oficial la 21 martie 2017, fiind aplicabilă acțiunilor arbitrale introduse după intrarea în vigoare a legii de modificare.

Pentru argumentele expuse, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 22/F din 2 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 22/F din 2 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2020.