ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2629/2020

Ședința publică din data de 17 decembrie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 538/2019 din data de 15 noiembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune.

A fost respinsă cererea formulată de reclamanta Compania de Apă Olt, în contradictoriu cu pârâtul A., ca prescrisă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel S.C. Compania de Apă Olt S.A., solicitând admiterea apelului, casarea sentinței și pe fond, admiterea acțiunii.

Curtea de Apel Craiova, secția a II-a Civilă prin decizia nr. 124/2020 din 19 mai 2020 a respins apelul declarat de apelanta reclamantă Compania de Apă OlT S.A., ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Compania de Apă Olt S.A..

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susținerea acestui motiv de nelegalitate, recurenta a susținut că termenul de prescripție a dreptului material la acțiune curge de la data la care, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, Curtea de Apel Craiova s-a pronunțat asupra legalității și temeiniciei Deciziei nr. 7/2015 emise de Camera de Conturi a României, respectiv 23 noiembrie 2016, data pronunțării deciziei, iar nu de la momentul efectuării plăților nelegale și implicit al producerii prejudiciului, așa cum a reținut prima instanță, cu atât mai mult cu cât prin suspendarea efectelor deciziei și anularea în parte a acesteia, nu se putea vorbi despre un prejudiciu cert.

A considerat de asemenea că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2532 (3) C. civ., respectiv prescripția se suspendă în situația în care persoanei căreia i s-a încredințat administrarea bunurilor societății nu i-a fost revocat mandatul, iar socotelile nu au fost date și acceptate.

Potrivit recurentei, termenul de prescripție curge de la data la care socotelile au fost date și acceptate, în prezenta cauză data revocării mandatului, iar termenul de prescripție începe cel mai devreme din luna septembrie 2016.

Concluzionând, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și pe fondul cauzei admiterea acțiunii.

Înalta Curte, analizând legalitatea deciziei recurate, prin prisma motivelor de recurs formulate și în raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. reține următoarele:

Criticile formulate au vizat greșita aplicare a dispozițiilor art. 2528 și 2532 din C. civ., dispoziții reglementând dreptul la acțiunea în repararea pagubei cauzate printr-o faptă ilicită și cazurile de suspendare a prescripției, recurenta susținând că termenul de prescripție a început să curgă, pe de o parte, de la data revocării contactului de mandat încheiat cu intimatul-pârât, iar, pe de altă parte, de la data pronunțării de către Curtea de Apel Craiova asupra legalității Deciziei nr. 7/2015 a Curții de Conturi.

Potrivit art. 2528 C. civ., prescripția dreptului la acțiune în repararea unei pagube care a fost cauzată print-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât si pe cel care răspunde de ea, inclusiv în cazul acțiunii în restituire întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză, plata nedatorată sau gestiunea de afaceri, iar prescripția nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă între orice persoană care, în temeiul legii, al unei hotărâri judecătorești sau al unui act juridic, administrează bunurile altora și cei ale căror bunuri sunt astfel administrate, cât timp administrarea nu o încetat și socotelile nu au fost date și aprobate, în condițiile art. 2532 C. civ.

Înalta Curte apreciază că instanța de apel a reținut corect în ceea ce privește data la care ar începe să curgă termenul de prescripție că trebuie respectate prevederile art. 2528 din C. civ., în condițiile în care reclamanta a cunoscut presupusa paguba, dar și presupușii vinovați cel mai târziu la data de 28.10.2014, data la care au fost comunicate societății raportul de control nr. 1773 și decizia nr. 7/2015 a Curții de Conturi, contestarea ulterioară a acestor acte administrative neprezentând relevanță în condițiile în care acestea au caracter obligatoriu și se bucură de prezumția de legalitate.

În ceea ce privește cazul de suspendare a prescripției prevăzut de art. 2532 alin. (3) C. civ., Înalta Curte reține că susținerile recurentei sunt neîntemeiate, având în vedere dispozițiile legale speciale în temeiul cărora a fost încheiat Contractul de Mandat, respectiv prevederile art. 36 alin. (5) din O.U.G. nr. 109/2011 privind evaluarea anuală a activității directorilor sau directoratului, raportul de evaluare publicându-se pe pagina de internet a autorității publice tutelare, la data de 31 mai a anului următor celui pentru care se efectuează evaluarea.

În aceste condiții, susținerile recurentei întemeiate pe dispozițiile art. 2532 alin. (3) C. civ. și referitoare la faptul că termenul de prescripție ar începe să curgă de la data revocării contractului de mandat nu sunt fondate, acestea ignorând starea de fapt și situația specifică a contractului de mandat care a fost încheiat sub imperiul prevederilor O.U.G. nr. 109/2011.

Astfel, evaluarea activității sale, care vizează atât execuția contractului de mandat, cât și a componentei de management a planului de administrare s-a făcut în conținutul raportului de evaluare până la data de 31 mai a anului următor celui pentru care se efectuează evaluarea. Cu alte cuvinte, socotelile sunt date și aprobate anual, până la data de 31 mai a anului următor celui pentru care se efectuează evaluarea, data începerii cursului prescripției fiind, cel mai târziu, data de 31 mai 2015 pentru anul 2014, data când au fost efectuate plățile, iar în condițiile în care acțiunea a fost promovată la data de 17.03.2019, termenul de prescripție de trei ani s-a împlinit.

Aceasta situație se înscrie în sintagma "sau trebuia să cunoască" astfel încât de la data de 31.05.2015 reclamanta nu mai poate să invoce că nu a cunoscut sau că a fost împiedicată de calitatea de mandatar a pârâtului să acționeze, în condițiile în care evaluarea nu se făcea de către intimat, ci de către Consiliul de Administrație.

Pentru aceste considerente, se reține că în mod corect a fost aplicate dispozițiile legale criticate de recurentă, fiind aplicată în mod legal sancțiunea privind prescripția dreptului material la acțiune.

În consecință, pentru considerentele menționate, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA DE APĂ OLT S.A. împotriva deciziei nr. 124/2020 din 19 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2020.