ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 889/2019

HOTĂRÂRE

17.04.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 889/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 17 aprilie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința nr. 726 din 17 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2018, s-a respins cererea de amendare a pârâtei. A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Compania de Apă Olt. A fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, invocată de Compania de Apă. S-a luat act că nu se impune soluționarea cererii de decădere privind invocarea excepției prescripției dreptului material la acțiune și a excepției prescripției dreptului material la acțiune. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Compania de Apă Olt S.A..

Împotriva sentinței nr. 726 din 17 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2018 a declarat apel reclamanta A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea nr. 2/26.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, s-a admis excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ și fiscal a Curții și s-a dispus trimiterea cauzei, spre competentă soluționare, secției a II-a Civilă a Curții de Apel Craiova.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Craiova - contencios administrativ și fiscal, analizând excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ si Fiscal, invocată de apărătorul apelantei, a reținut că litigiul a fost înregistrat pe rolul secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, fiind calificat ca fiind litigiu cu profesioniștii.

S-a reținut că la primul termen de judecată instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 95 pct. 1 C. proc. civ. coroborat cu dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ., care vizează competența instanțelor în materie civilă și nu dispozițiile Legii nr. 554/2004. S-a mai reținut că și calea de atac menționată de judecătorul fondului este cea prevăzută de lege în materie civilă, respectiv apelul și nu cea prevăzută de lege în materia contenciosului administrativ, respectiv recursul, cauza fiind soluționată de un complet specializat în materia litigiilor cu profesioniștii, în raport de valoarea litigiului conform art. 95 pct. 1 C. proc. civ. coroborat cu dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției a II-a Civile a Curții de Apel Craiova, sub nr. de dosar x/2018

Analizând competența materială funcțională de soluționare a cauzei, Curtea de Apel Craiova, secția a II a civilă a reținut că în cadrul Tribunalului Olt funcționează secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care judecă atât în materia "litigii cu profesioniști", cât și în materia " contencios administrativ și fiscal".

În primă instanță prezentul litigiu a fost înregistrat inițial pe rolul Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 10.04.2018 în materia juridică:

"litigii cu profesioniști".

Așa cum rezultă din încheierea de ședință din 04.09.2018 la primul termen de judecată, în temeiul art. 131 C. proc. civ. verificând din oficiu competența, instanța de fond a acordat cuvântul părților care, fiecare în parte, a arătat că tribunalul este competent general, material și teritorial să soluționeze cauza, fără vreo referire la materie, instanța reținând că în concordanță cu dispozițiile art. 95 pct. 1 coroborat cu dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ., este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauzăa.

Subsecvent acestei rețineri, pârâta a invocat necompetența funcțională a instanței civile.

Potrivit dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ. încheierea prin care instanța își stabilește competența are caracter interlocutoriu, iar din interpretarea art. 235 C. proc. civ., reiese că instanța este legată de încheierile premergătoare cu caracter interlocutoriu.

Având în vedere că în primă instanță cauza a fost soluționată de o instanță de contencios administrativ și fiscal, iar nu de o instanță civilă, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a constatat că competența soluționării apelului formulat revine secției Curții de Apel Craiova care judecă în aceeași materie, respectiv secția de contencios administrativ și fiscal.

În raport de considerentele de mai sus, excepția de necompetență funcțională a secției a II a civilă a Curții de Apel Craiova a fost admisă, s-a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Craiova și, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, Curtea, în temeiul art. 134 C. proc. civ. a suspendat judecata cauzei și a înaintat cauza Î.C.C.J. ca instanță competentă pentru soluționarea conflictului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Conform art. 136 C. proc. civ. dispozițiile cu privire la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două secții s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două secții este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea pârâtei la plata sumei de 267.381 RON cu titlu de TVA aferent obligației de plată a creanței stabilită în mod definitiv prin decizia nr. 5906/5.10.2017 a Curții de Apel Craiova.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Prin urmare, prezentul litigiu nu se circumscrie sferei contenciosului administrativ, așa cum este definit de legiuitor prin dispozițiile art. 2 lit. f) și art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, având în vedere că în cuprinsul acțiunii nu se formulează critici de nelegalitate ale vreunui act administrativ, nu se solicită anularea unui astfel de act și nu se critică un eventual refuz de emitere a unor acte administrative.

Raportul juridic dintre reclamantă și pârâtă nu a luat naștere în baza unui contract de drept administrativ (în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004), ci în baza unui contract de drept privat, diferendul judiciar vizând, în esența sa, executarea unei convenții civile, așa încât litigiul dedus judecății este supus dispozițiilor de drept comun, reprezentate de art. 95 alin. (1) C. proc. civ., ținând cont de prevederile art. 3 C. civ. și ale art. 101 C. proc. civ.

Reclamanta nu a înțeles să invoce ca temei de drept dispozițiile legii contenciosului administrativ motiv pentru care instanța este datoare să respecte principiul disponibilității în procesul civil.

În consecință, având în vedere considerentele arătate, obiectul acțiunii formulate de reclamantă și fundamentarea acesteia în fapt și în drept și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța specializată în materia contenciosului administrativ nu are competența de soluționare a cauzei, motiv pentru care va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă.