ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2572/2020

Ședința publică din data de 14 decembrie 2020

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin cererea arbitrală înregistrată la data de 30 mai 2017 pe rolul Tribunalului Arbitral de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Suceava, sub nr. x/2017, astfel cum a fost modificată, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la plata sumei de 512.097,59 RON, constând în cheltuieli necesare înlocuirii mărfurilor neconforme calitativ furnizate de către pârâtă, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare, aplicată asupra sumei despăgubirilor, începând de la data constatării prejudiciului până la data plății efective a despăgubirilor. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului.

Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Suceava, prin sentința arbitrală nr. 1 din 5 octombrie 2017, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâta S.C B. S.A.; a respins cererea arbitrală ca fiind prescrisă, în conformitate cu dispozițiile art. 2517 și art. 2531 alin. (1) lit. a) din C. civ. și ale art. 248 din C. proc. civ.

Prin acțiunea în anulare înregistrată la data de 5 decembrie 2017 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, sub nr. x/2017, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., anularea hotărârii arbitrale anterior menționate și, în rejudecarea fondului cauzei, obligarea pârâtei la plata sumei de 308.717,59 RON, reprezentând despăgubiri, constând în cheltuieli aferente înlocuirii a 1.015 metri liniari de conductă, precum și la plata sumei evaluate provizoriu la 303.380 RON, reprezentând contravaloarea conductei estimate provizoriu la 1.600 metri liniari și a lucrărilor aferente de înlocuire a acesteia. A mai solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare, aplicată asupra sumei despăgubirilor, de la data constatării prejudiciului până la data plății efective a despăgubirilor, precum și la plata cheltuielilor ocazionate de judecarea cauzei.

Prin sentința nr. 1 din 3 mai 2018, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă și a respins acțiunea în anulare, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S.C. A. S.A. prin administrator special C. și administrator judiciar D.., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 23 iulie 2018.

Prin decizia nr. 576 din 6 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A. ALEXANDRIA prin administrator judiciar D.. împotriva sentinței nr. 1 din 3 mai 2018 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

La data de 27 iulie 2020 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2020, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. S.A. prin administrator special C. (societate aflată în procedura de insolvență) împotriva deciziei nr. 576 din 6 martie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, prin care s-a solicitat anularea deciziei pronunțate de instanța de recurs, în temeiul art. 503 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ.

La data de 4 noiembrie 2020 a fost înaintată, prin e-mail, adresa prin care administratorul judiciar D.. a precizat că își însușește contestația în anulare formulată de administratorul special .

Contestatoarea a susținut faptul că în dosarul de recurs nu a fost citată prin administratorul special, astfel că s-a pronunțat o hotărâre nelegală, cu încălcarea normelor procedurale referitoare la citarea administratorului special, deși potrivit cererii de chemare în judecată, acesta are sediul în Alexandria, str. x Bis, județul Teleorman.

S-a arătat că instanța de recurs a dispus citarea societății recurente prin administratorul judiciar, în condițiile în care cererea de recurs a fost formulată și semnată de către administratorul special al acesteia.

De asemenea, contestatoarea a menționat faptul că instanța de recurs nu a citat adminsitratorul judiciar D.. la sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură, respectiv la sediul din București.

În opinia contestatoarei, procedura de citare este nulă, deoarece nu au fost respectate prevederile art. 155 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, cu referire la faptul că procedura de insolvență s-a deschis la data de 29 ianuarie 2018.

Prin urmare, atâta timp cât nu a fost îndeplinită procedura de citare a administratorului special și nici la sediul administratorului judiciar, autoarea căii de atac în retractare consideră că actul procedural este nul absolut, potrivit dispozițiilor art. 174 alin. (2) din C. proc. civ.

Mai mult, în virtutea prevederilor art. 22 alin. (2) din același cod, care reglementează rolul activ al judecătorului, acesta avea obligația de a verifica dacă administratorul judiciar își însușește cererea de chemare în judecată, inclusiv raportat la prevederile art. 58 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 85/2014 privind atribuțiile administratorului judiciar.

Pentru aceste argumente, contestatoarea apreciază că este incident motivul de anulare prevăzut de art. 503 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ. raportat la prevederile art. 174 alin. (2) din același cod, întrucât nu a fost citat administratorul special, iar citarea administratorului judiciar nu s-a făcut la sediul ales al acestuia.

Intimata S.C. B. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare formulate de contestatoarea A. S.A. împotriva deciziei nr. 576/06.03.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată. Analizând contestația în anulare formulată în prezenta cauză în raport de temeiul de drept invocat și motivele dezvoltate de către contestatoare, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

Textul de lege anterior evocat reglementează contestația în anulare de drept comun care poate avea ca obiect o hotărâre definitivă în sensul art. 634 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru a fi incident motivul de contestație în anulare reglementat la art. 503 alin. (1) din același cod este necesar ca citarea contestatorului, pentru termenul la care s-a dezbătut cauza în fond, să nu fi fost îndeplinită sau să fi fost nelegal îndeplinită.

Cumulativ cu nerealizarea sau neregularitatea procedurii de citare a contestatorului, mai trebuie îndeplinită și condiția negativă ca respectivul contestator să nu fi fost prezent la termenul când a avut loc judecata în fond a pricinii.

Verificând întrunirea acestor condiții în privința contestației în anulare formulate de contestatoarea A. S.A., se constată că prin decizia nr. 576 din 6 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost soluționat recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A. ALEXANDRIA prin administrator judiciar D.. împotriva sentinței nr. 1 din 3 mai 2018 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Fiind vorba de o hotărâre pronunțată în calea de atac a recursului, rezultă că aceasta îndeplinește condiția de a fi definitivă, având în vedere că art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. prevede că sunt definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

În ceea ce privește condiția ca citarea contestatorului pentru termenul la care s-a dezbătut cauza în fond să fi fost nelegală sau să nu fi fost efectuată, se constată că nu este întrunită, deoarece în dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, soluționat prin decizia nr. 576, procedura de citare a recurentei a fost legal îndeplinită pentru termenul de judecată din 6 martie 2020.

Astfel, Înalta Curte reține că citarea recurentei S.C. A. S.A. ALEXANDRIA prin administrator judiciar D.., contestatoare în prezenta cauză, s-a realizat în conformitate cu dispozițiile art. 155 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., care stabilesc că după deschiderea procedurii de insolvență cei supuși acestei proceduri vor fi citați potrivit legii speciale.

Art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență prevede că:

"în litigiile care au fost promovate în temeiul dreptului comun, după deschiderea procedurii insolvenței citarea debitorului se va face la sediul acestuia și la sediul administratorului judiciar/lichidatorului judiciar".

Contrar susținerilor contestatoarei, textul de lege menționat anterior nu instituie obligativitatea citării administratorului special, ci doar a debitorului, atât la sediul acestuia, cât și la sediul administratorului judiciar/lichidatorului judiciar.

În speță, recurenta S.C. A. S.A. a fost citată la sediul acesteia din Alexandria, str. x bis, județul Teleorman și la sediul administratorului judiciar D.., indicat în dispozitivul sentinței nr. 1 din 3 mai 2018, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, respectiv la cel din Corbeanca, județul Ilfov, astfel cum rezultă din dovezile privind îndeplinirea procedurii de citare pentru termenul din 6 martie 2020, aflate la dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Susținerea contestatoarei potrivit căreia citarea administratorului judiciar D.. nu s-a făcut la sediul ales al acestuia este neîntemeiată, deoarece potrivit dispozițiilor art. 158 alin. (1) din C. proc. civ., "în caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea mențiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau 156".

Întrucât administratorul judiciar D.., prin punctul de vedere depus la dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, a indicat doar sediul din București, fără a arăta și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, citarea acestuia s-a făcut, în mod legal, la sediul din Corbeanca, județul Ilfov.

Totodată, se constată că la dosarul de recurs nu există vreun înscris din partea administratorului judiciar D.., prin care acesta să își aleagă un sediu procesual pentru comunicarea actelor de procedură.

Înalta Curte mai reține că este îndeplinită ultima condiție de admisibilitate a contestației în anulare, de vreme ce la termenul la care s-a dezbătut cauza în fond contestatoarea nu a fost prezentă, așa cum rezultă din practicaua deciziei nr. 576 din 6 martie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în cuprinsul căreia s-a consemnat că "La apelul nominal s-a prezentat intimata S.C. B. S.A., prin avocat E., fiind lipsă recurenta S.C. A. S.A. ALEXANDRIA prin administrator judiciar D..".

Cum, însă în prezenta cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile prevăzute de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., se constată că motivul de contestație în anulare invocat este neîntemeiat.

În considerarea celor ce preced, în temeiul art. 503 alin. (1) raportat la art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. S.A. împotriva deciziei nr. 576 din 6 martie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Cu toate că autoarea prezentei căi de atac în retractare se dovedește a fi partea care a pierdut procesul și care, în aceste condiții, ar fi putut fi obligată să suporte cheltuielile de judecată, în speță, intimata S.C. B. S.A. nu a depus documente justificative în susținerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, astfel că, în aplicarea dispozițiilor art. 452 C. proc. civ., o asemenea cerere urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. S.A. împotriva deciziei nr. 576 din 6 martie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Respinge cererea formulată de intimata S.C. B. S.A. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 decembrie 2020.