ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2460/2020

HOTĂRÂRE

25.11.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2460/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată și reține următoarele:

Prin cererea de valoare redusă înregistrată sub nr. x/2020 la 24 iunie 2020 pe rolul Judecătoriei Sinaia, reclamanta S.C. ELECTRICA FURNIZARE S.A., prin Agenția de Furnizare a Energiei Electrice Ploiești, l-a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să îl oblige pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 271,64 RON, reprezentând contravaloare energie electrică consumată și neachitată; 49,05 RON, cu titlu de cost preavizare; 105,76 RON, reprezentând contravaloare prestări servicii, precum și la plata penalităților de întârziere de 22,81 RON, pentru neachitarea contravalorii energiei electrice, penalități ce se vor calcula în continuare până la achitarea efectivă a debitului principal, fără a depăși cuantumul acestuia, ca și la plata penalității de întârziere de 1,24 RON, pentru neplata în termen a costului de preavizare, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 550 din 18 septembrie 2020, Judecătoria Sinaia a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Pentru a hotărî astfel, prima instanâî a reținut că raporturile dintre creditoare și debitor decurg dintr-un fapt juridic licit produs între un profesionist și un consumator, astfel cum aceste două categorii sunt definite de art. 2 din Legea nr. 193/2000, astfel că devin incidente dispozițiile art. 121 din C. proc. civ., care stabilesc o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței domiciliului consumatorului.

Față de caracterul exclusiv al normei de competență teritorială în cererile formulate împotriva unui consumator, Judecătoria Sinaia a apreciat că în cauză nu-și găsesc aplicarea dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., referitoare la competența instanței locului prevăzut în contract pentru executarea obligației, normă de competență care are caracter de ordine privată.

Notând că domiciliul pârâtului se află în municipiul Brașov, unde, de altfel, i-a fost comunicat formularul de cerere, precum si cel de răspuns, pentru a fi completat si depus la dosarul cauzei, aspect menționat chiar de reclamantă în formularul de cerere, orașul Sinaia fiind doar locul de consum, a apreciat că aparține Judecătoriei Brașov competența soluționării cererii.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Brașov la 30 septembrie 2020 sub același număr unic.

Prin sentința civilă nr. 8306 din 13 noiembrie 2020, Judecătoria Brașov, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, în fapt, Judecătoria Sinaia a fost învestită cu o cerere de valoare redusă, prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtului A., în calitate de unic moștenitor al defunctului B., la plata unor sume de bani reprezentând contravaloarea energiei electrice consumate și neachitate, cost preavizare și penalități de întârziere.

În continuare, a evocat dispozițiile art. 129 și art. 130 alin. (2) C. proc. civ. și a reținut că, în prezenta cauză, un creditor al defunctului s-a adresat instanței cu o cerere împotriva moștenitorului legal, împrejurare ce atrage incidența art. 118 alin. (2) C. proc. civ., care stabilește în mod exclusiv competența instanței de la ultimul domiciliu al defunctului.

Luând act că din adresa din 08 noiembrie 2019, emisă de Uniunea Notarilor Publici, ultimul domiciliu al defunctului B. a fost în orașul Sinaia, str. x, jud. Prahova, a apreciat că în cauză competența revine Judecătoriei Sinaia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 23 noiembrie 2020.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte apreciază că în cauză există conflict negativ de competență, în accepțiunea art. 133 pct. 2 C. proc. civ., întrucât două judecătorii din circumscripția a două curți de apel diferite și-au declinat reciproc competența teritorială în soluționarea aceleiași cauze, de aceea urmează să pronunțe regulatorul de competență în considerarea următoarelor argumente:

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

În speță, prima instanță a fost învestită cu o cerere de valoare redusă, prin care reclamanta S.C. ELECTRICA FURNIZARE S.A., prin Agenția de Furnizare a Energiei Electrice Ploiești l-a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să îl oblige pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 271,64 RON, reprezentând contravaloare energie electrică consumată și neachitată; 49,05 RON, cu titlu de cost preavizare; 105,76 RON, reprezentând contravaloare prestări servicii, precum și la plata penalităților de întârziere de 22,81 RON, pentru neachitarea contravalorii energiei electrice, penalități ce se vor calcula în continuare până la achitarea efectivă a debitului principal, fără a depăși cuantumul acestuia, ca și la plata penalității de întârziere de 1,24 RON, pentru neplata în termen a costului de preavizare, sumele fiind solicitate în baza contractului de furnizare a energiei electrice încheiat cu autorul pârâtului, așa cum s-a arătat în cerere.

Potrivit art. 1028 C. proc. civ., competența de a soluționa cererile de valoare redusă în primă instanță aparține judecătoriei, iar competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun.

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Întrucât s-a dedus judecății un litigiu determinat de executarea unui contract încheiat cu un consumator, devin aplicabile dispozițiile art. 121 C. proc. civ., conform cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța de la domiciliului consumatorului.

Înalta Curte subliniază pe de o parte că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 118 C. proc. civ., care reglementează competența în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune.

Aceasta, întrucât, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 118 C. proc. civ. menționate mai sus, sunt de competența instanței celui din urmă domiciliu al defunctului cererile introduse de creditorii acestuia împotriva vreunuia dintre moștenitori, numai până la ieșirea din indiviziune.

Per a contrario, această normă de competență nu vizează cererile formulate ulterior sistării indiviziunii rezultate din succesiune.

În cauza de față se reține că, prin adresa din 8 noiembrie 2019, C. și D. a comunicat reclamantei că pârâtul are calitatea de moștenitor al defunctului B..

Acest înscris autorizează concluzia că, din punct de vedere temporal, cererea dedusă judecății nu mai îndeplinește cerința-premisă impusă de art. 118 C. proc. civ., aceea de a fi fost formulată până la ieșirea din indiviziune, atâta vreme cât succesiunea este deja dezbătută și pârâtul are recunoașterea oficială a calității de unic moștenitor, cu preluarea întregii mase succesorale și în consecință cu preluarea poziției de consumator a autorului său.

Așa fiind, Înalta Curte, în stabilirea competenței teritoriale a soluționării cauzei, va avea în vedere dispozițiile art. 121 C. proc. civ., mai sus evocat, potrivit cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța de la domiciliului consumatorului.

Având în vedere că domiciliul pârâtului, succesor legal al debitorului obligațiilor a căror executare o solicită S.C. ELECTRICA FURNIZARE S.A. este situat în municipiul Brașov, competența soluționării cauzei aparține Judecătoriei Brașov.

Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Brașov.