ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 813/2020

HOTĂRÂRE

14.05.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 813/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 14 mai 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21.01.2019 pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș, reclamanta S.C. A. S.A a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.A la plata sumei de 3900 RON reprezentând prejudiciu cauzat ca urmare a executării necorespunzătoare de către pârâtă a obligațiilor asumate prin Contratul de Furnizare a energiei electrice nr. x/18.05.2018; obligarea pârâtei la plata penalităților pentru fiecare zi de întârziere până la plata efectivă, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Judecătoria Târgu Mureș prin sentința civilă nr. 4123 din 25 octombrie 2019 a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Târgu-Mureș, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea judecătoriei Reșița.

În argumentarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că între părți s-a încheiat un contract administrativ, respectiv un contract sectorial în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 99/2016, iar reclamanta are calitatea de entitate contractantă în sensul definit de art. 4 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 7 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale.

Prin urmare, instanța a reținut că având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale prevăzute de art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016, precum și faptul că cererea de chemare în judecată decurge din executarea unui contract administrativ, sediul entității contractante fiind în municipiul Reșița, competența de soluționare revine Judecătoriei Reșița.

Judecătoria Reșița, prin sentința civilă nr. 505 din 01.04.2020 a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În susținerea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că obiectul cererii este o acțiune patrimonială în pretenții de drept comun, iar competența pentru soluționarea acesteia este reglementată de dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. k) coroborat cu art. 113 și 107 din C. proc. civ. și că reclamantul a înțeles să sesizeze Judecătoria Târgu Mureș.

Cu privire la calificarea contractului încheiat între părți, instanța a apreciat că din actele dosarului nu rezultă elemente care să permită calificarea Contractului de furnizare a energiei electrice la consumatorii eligibili cu nr. x.18.05.2018 ca fiind un contract sectorial.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Judecătoria Târgu Mureș și Judecătoria Reșița, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată care formează obiectul prezentei cauze s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3900 RON reprezentând prejudiciu cauzat ca urmare a executării necorespunzătoare de către pârâtă a obligațiilor asumate prin contratul de furnizare a energiei electrice nr. x/18.05.2018, precum și la plata penalităților pentru fiecare zi de întârziere până la plata efectivă.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în prezentul litigiu, sunt aplicabile dispozițiile art. 107 C. proc. civ., art. 113 alin. (1) pct. 3 C. C. proc. civ. și art. 116 C. proc. civ.

Art. 107 C. proc. civ. instituie regula generală de stabilire a competenței teritoriale, prevederile alin. (1) statuând în sensul introducerii cererii de chemare în judecată la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.

Aceste ultime dispoziții reprezintă norma ce reglementează competența teritorială în materia executării contractului, fiind aplicabile în mod alternativ cu prevederile art. 107 C. proc. civ., în funcție de opțiunea reclamantului, exprimată prin introducerea cererii de chemare în judecată la una dintre instanțele competente teritorial.

Înalta Curte constată că, în cauză, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată care vizează executarea contractului, competența teritorială este alternativă fiind deopotrivă competente să soluționeze cauza instanța de la locul prevăzut în contract pentru executarea contractului și instanța de la domiciliul pârâtului.

Conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În speță, reclamanta a ales să sesizeze instanța în a cărei circumscripție își are sediul pârâta și, în consecință, prin alegerea făcută de aceasta, în considerarea dispozițiilor art. 116 C. proc. civ. care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanțe, însă cu condiția ca acestea să fie deopotrivă competente, a învestit în mod legal Judecătoria Târgu Mureș cu soluționarea cauzei, stabilind în mod definitiv competența teritorială în favoarea acesteia.

Prin urmare, această instanță nu mai putea să dispună, nici din oficiu și nici la solicitarea pârâtei, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței competente alternativ, respectiv cea de la locul executării contractului, fără a încălca voința reclamantei.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.