ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4222/2020

Ședința publică din data de 9 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 21 octombrie 2019, pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Președintele Î.C.C.J., a solicitat:

(i) obligarea pârâtei la soluționarea cererilor formulate de reclamant;

(ii) obligarea ambilor pârâți, după obținerea de către reclamant a accesului la datele și informațiile cu caracter personal, la ștergerea datelor cuprinse în nota informativă emisă de S.R.I. și stocată de D.N.A., în temeiul "dreptului la uitare" prevăzut de art. 17 din Regulamentul UE 2016/679;

(iii) stabilirea unui termen rezonabil (30 de zile) de punere în executare de către pârâtă a dispozitivului hotărârii judecătorești ce urmează a fi dată în cauză, sub sancțiunea unor penalități pe fiecare zi de întârziere în sumă de 100 de RON în sarcina conducătorului fiecărui pârât, potrivit art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004;

(iv) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 10 din 24 februarie 2020, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut, în aplicarea prevederilor art. 127 C. proc. civ. și a dispozițiilor art. 58 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, că reclamantul deține calitatea de judecător la această instanță, chiar dacă este detașat temporar în cadrul INM, astfel încât este incident un caz de competență teritorială exclusivă. Întrucât reclamantul nu a optat între posibilele instanțe competente alternativ, Curtea de Apel Târgu Mureș a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea uneia dintre curțile de apel învecinate, respectiv Curtea de Apel Alba Iulia.

2.2. Prin sentința civilă nr. 56 din 15 iunie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că, deși reclamantul ocupă funcția de judecător în cadrul Curții de Apel Târgu Mureș, acesta nu își desfășoară activitatea la această instanță, fiind detașat la INM, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ.:

"Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea."

Problema care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe a fost determinată de interpretarea diferită a sintagmei "la care își desfășoară activitatea", din textul de lege anterior citat, în considerarea faptului că reclamantul este detașat în cadrul Institutului Național al Magistraturii, locul de desfășurare a activității fiind altul decât sediul instanței în cadrul căreia ocupă funcția de judecător.

Înalta Curte consideră că, deși prin detașarea reclamantului în cadrul unei alte instituții, acesta nu mai îndeplinește temporar atribuțiile ce-i revin în calitate de judecător în cadrul instanței unde activează, această împrejurare nu este de natură a înlătura incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ.. Mecanismul și rațiunea avute în vedere de legiuitor la edictarea acestei norme au fost reținute de Curtea Constituțională prin decizia nr. 290/2018:

"22. Curtea reține că interesul ocrotit prin norma legală este unul general, și anume apărarea prestigiului și a imparțialității justiției, garanție instituțională a dreptului la un proces echitabil, prin care sunt oferite părții adverse dintr-un litigiu pârghiile necesare pentru înlăturarea oricăror suspiciuni care ar plana asupra imparțialității instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul.

Astfel cum este redactat în prezent art. 127 alin. (1) C. proc. civ., textul de lege nu operează cu distincții privitoare la detașarea ori delegarea judecătorului în cadrul altor instituții, menționând doar cerința desfășurării activității la instanța competentă să judece cauza, condiție pe care Înalta Curte o apreciază a fi îndeplinită în cauză. Având în vedere importanța interesului general ocrotit prin această normă procesuală, sintagma "la care își desfășoară activitatea" nu poate primi o interpretare restrânsă, în sensul prezenței efective a judecătorului în sediul instanței, ci, în lipsa unor distincții operate de legiuitor, această condiție va fi îndeplinită atât timp cât reclamantul va continua să ocupe funcția de judecător în cadrul Curții de Apel Tărgu Mureș, fiind irelevante modificările temporare ale locului de desfășurare a activității.

Detașarea reclamantului la INM este o măsură temporară, dispusă cu acordul judecătorului detașat, la a cărei încetare judecătorul revine, potrivit art. 58 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, în funcția deținută anterior, postul ocupat de acesta fiind temporar vacant, până la expirarea detașării.

O interpretare contrară ar eluda scopul urmărit de legiuitor, respectiv acela de asigurare a imparțialității și obiectivității actului de justiție și ar evita aplicarea dispozițiilor imperative ale art. 127 alin. (1) C. proc. civ., care obligă judecătorul reclamant să se adreseze altei instanțe decât cea la care își desfășoară activitatea.

În consecință, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Președintele Î.C.C.J., în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 septembrie 2020.